TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine unsă cu unt pe care se pune brânză, șuncă, salam etc.; p. ext. sandviș. – Din fr. tartine.

TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pîine (unsă cu unt) pe care se așază o felie de brînză, șuncă, salam etc.; sandvici. Nu pierdeau prilejul unui ceai parfumat și al tartinelor cu icre negre. C. PETRESCU, C. V. 179.

TARTÍNĂ, tartine, s. f. Felie de pâine (unsă cu unt) pe care se pune brânză, șuncă, salam etc. – Fr. tartine.

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

tartínă s. f., g.-d. art. tartínei; pl. tartíne

TARTÍNĂ s. v. sandviș.

TARTÍNĂ s.f. Felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, cu salam, cu icre etc.; (p. ext.) sandviș. [< fr. tartine].

TARTÍNĂ s. f. felie de pâine unsă cu unt și acoperită uneori cu brânză, salam, icre etc.; (p. ext.) sandviș. (< fr. tartine)

TARTÍNĂ ~e f. Felie de pâine (unsă cu unt) acoperită cu un strat de alt aliment rece (icre, brânză, salam, șuncă etc.); buterbrod. /<fr. tartine

*tartínă f., pl. e (fr. tartine). Felie de pîne unsă cu unt, cu dulceață orĭ cu altceva. V. sandwĭch.

TARTINĂ s. sandviș. (~ cu șuncă.)