tartan definitie

3 intrări

31 definiții pentru tartan

TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.
TÂRTÁN1, târtani, s. m. (Depr.) Evreu. – Din germ. Untertan „supus [austriac]”.
TÂRTÁN2, târtani, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.
TARTÁN, tartane, s. n. 1. Țesătură specială din lână sau din bumbac, cu carouri mari, divers colorate, folosită în Scoția. 2. Șal sau pled făcut din tartan (1). 3. Material special din mastic sintetic elastic, folosit pentru amenajarea pistelor atletice și a terenurilor sportive în vederea impermeabilizării și a măririi rezistenței lor la intemperii. – Din fr. tartan.
TÂRTÁN1, târtani, s. m. (Depr.) Evreu. – Din germ. Untertan „supus [austriac]”.
TÂRTÁN2, târtani, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina mare, foarte ramificată și cu flori albe (Crambe tartarica). – Et. nec.
TARTÁN, tartane, s. n. Șal sau pled făcut dintr-o stofă specială, de lînă, cadrilată. Dacă avea pe dînsa o haină sau tartan, i-l trecea cu sila pe spate... și-l gonea în casă. BASSARABESCU, S. N. 29. Îți bei ceaiul în ticnă... apoi te înfășuri bine în tartan... și la opt dimineața te deștepți la Roman. GHICA, S. 239.
TÎRTÁN, tîrtani, s. m. Plantă din familia cruciferelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe, cu frunzele acoperite cu peri aspri cînd sînt tinere; crește prin fînețe și pe colinele sterpe (Crambe tartarica). Dar vine și toamna de-i scarmănă ca vai de ei; și îi pustiește iarna ca pe tîrtanii din miriște. POPA, V. 135. Se desprindea din întinderea cîmpului... țelina suhaturilor, pe care putrezeau tîrtani răsuciți de vînt. D. ZAMFIRESCU, la CADE.
TARTÁN, tartane, s. n. Șal sau pled făcut dintr-o stofă specială de lână, cadrilată. – Fr. tartan.
tartán (țesătură) s. n., pl. tartáne
târtán s. m., pl. târtáni
tartán s. n., pl. tartáne
târtán s. m., pl. târtáni
TARTÁN s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.
TÂRTÁN s. v. ciurlan, salcicorn, săricică.
TARTÁN s.n. 1. Țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, folosită în Scoția. ♦ Șal sau pled confecționat dintr-o astfel de stofă. 2. Material special din mastic sintetic elastic folosit pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. [< fr. tartan].
TARTÁN s. n. 1. țesătură de lână sau bumbac, cadrilată, în Scoția. ◊ șal, pled din astfel de stofă. 2. material special din mastic sintetic elastic, pentru impermeabilizarea și mărirea rezistenței pistelor atletice și a terenurilor sportive la intemperii. (< fr. tartan)
tîrtán (-ni), s. m.1. Evreu. – 2. Plante (Salsola kali, Crambe tartarica). Germ. Untertan „persoană” (Philippide, Principii, 157; Borcea, 215), unde un a fost tratat ca art. indefinit, cf. omidă, strachină. Numele se explică prin faptul că evreii erau considerați persoane străine pînă în 1878, și în această calitate se bucurau de anumite privilegii. Conține o nuanță puternic depreciativă.
TARTÁN1 ~e n. 1) Țesătură de lână sau de bumbac cu carouri mari, divers colorate (foarte răspândită în Scoția). 2) Obiect (șal sau pled) confecționat dintr-o astfel de țesătură. /<fr. tartane
TARTÁN2 ~e n. Material sintetic cu care se acoperă pistele și diferite sectoare ale terenurilor sportive pentru a le face rezistente la acțiunea factorilor meteorologici. /<fr. tartane
TÂRTÁN ~i m. 1) Plantă cu tulpină înaltă, puternic ramificată și cu frunze adânc zimțate. 2) pop. rar Copil mic care abia învață să meargă. /Orig. nec.
tartan n. 1. stofă de lână cu pătrate de diferite colori, din care Scoțienii își fac haine; 2. pled din această stofă.
tărtan m. plantă ce crește prin fânețe de pe coline aride (Crambe tatarica). [Planta e originară din Tataria].
tărtan m. nume dat în batjocură ovreilor: dau drumul tărtanilor să năvăliască în țară AL. [Nemț. (UN)TERTHAN, supus (austriac)].
cĭurlán m. (cp. cu cĭurlez și cu sîrb. čuriti, a fuma). Munt. Mold. O plantă ghimpoasă care, după ce se usucă, se desprinde și se rostogolește de vînt. Țăraniĭ o fac grămezĭ și o ard în loc de lemn. Se zice că uniĭ o fumează în lulea. – Se numește și corlan (Bas. nord), tîrtan și vălătuc. La Panțu tîrtan, o plantă cruciferă (crampe tatarica). Asta să fie?
*tartán n., pl. e și urĭ (fr. [d. engl.] tartan). Un fel de stofă cadrilată de lînă din care Scoțieniĭ îșĭ fac haĭne. Șal, pled saŭ învălitoare din această stofă. Baĭder.
tîrtán m. (cp. cu sîrb. trti, a freca, și cu bg. trŭtĭy da bĭegam, mă pun pe fugă, pin aluz. la rostogolirea acesteĭ plante pe cîmp). Mold. Munt. Cĭurlan.
tîrtán, -că s. (germ. unterthan, supus, fiind-că Jidaniĭ, pe cînd consuliĭ marilor puterĭ aveaŭ mare autoritate în țările româneștĭ, cînd îĭ luaĭ din scurt, strigaŭ: Oĭ veĭ! Oesterreichischer unterthan! (adică „supus austriac”). Românu, cu sarcazmu luĭ, tot auzindu-ĭ strigînd unterthan, a zis un Tîrtan. Cp. și cu podan și sudit). Iron. Epitet plin de dispreț la adresa Jidanuluĭ: măĭ Tîrtane!
tartan s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.
tîrtan s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.
târtan, târtani s. m. 1. (înv., peior.) evreu. 2. (deț.) om corpolent și prost.

tartan dex

Intrare: târtan
târtan substantiv masculin
Intrare: tartan
tartan substantiv neutru
Intrare: tărtan
tărtan