tartaj definitie

17 definiții pentru tartaj

TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperți ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.
TRĂTÁJ s. n. v. tartaj.
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână care se folosea ca abecedar. [Var.: trătáj s. n.] – Cf. ngr. tetrádhion.
TRĂTÁJ s. n. v. tartaj.
TARTÁJ, tartaje, s. n. (Mold.) 1. Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. Din marginea raftului trase evangheliile, legate în piele, și de subt tartajul de la sfîrșit scoase două cărți poștale. SADOVEANU, P. M. 38. 2. (Învechit, în forma trătaj) Cărticică, broșură; (în special) carte scrisă de mînă, servind ca abecedar. Un preot... scoate din sîn un trătaj latinesc și prinde a citi. VLAHUȚĂ, la CADE. (În forma de pl. trătaji) Din... buchile scrise de bădița Vasile pentru fiecare, am ajuns la trătaji, de la trătaji la ceaslov. CREANGĂ, A. 4. – Pl. și: (m.) tartaji (SADOVEANU, O. VIII 214). – Variantă: trătáj, trătaje, s. n., și trătaji, s. m.
TRĂTÁJ s. n. v. tartaj.
TARTÁJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele două coperte ale unei cărți; scoarță. 2. (Înv.) Carte scrisă de mână, care se folosea ca abecedar. – Ngr. tetradion.
tartáj/trătáj (copertă, carte) (înv., reg.) s. n., pl. tartáje/trătáje
trătáj v. tartáj
tartáj s. n., pl. tartáje
trătáj v. tartaj
TARTÁJ s. v. broșură, caiet, catastif, cărticică, condică, copertă, învelitoare, registru, scoarță.
tartáj (-je), s. n. – Caiet, foaie de tipăritură. – Var. înv. trătăzi, trătaji. Mgr. τετράδιον (Tiktin), care a dat *tetrad, ce a fost alterat prin analogie cu pl. Supraviețuiește în Mold. cu sensul special de „copertă, scoarță”. După Bick-Graur, 26, din sl. totrasŭ.
TARTÁJ ~e n. pop. Copertă de carte; scoarță. /<ngr. tetrádion, sl. tatratu, tatradu
tartáj n., pl. e (din maĭ vechiŭ trataj, trătaj, tetrad, caĭet broșură, cărticică, d. ngr. -etrádi, rus. tetrádĭ, vsl. tatratŭ, totradŭ, care e vgr. tetrádion, lat. quaternum, de unde it. quaderno și fr. cahier, caĭet. Din tetrad s’a făcut un pl. masc. -azĭ, apoĭ un sing. -az cu pl. tot masc. -ajĭ, și de aci trataj și tartaj. V. tetrad). Mold. nord. Scoarță de carte. – Pl. m. trătajĭ (Cr.), „caĭete, cărticele”, e neobișnuit în limba de acum. V. doască.
trătáj, V. tartaj.
tartaj s. v. BROȘURĂ. CAIET. CATASTIF. CĂRTICICĂ. CONDICĂ. COPERTĂ. ÎNVELITOARE. REGISTRU. SCOARȚĂ.

tartaj dex

Intrare: tartaj
tartaj substantiv neutru
trătaj