TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

TÂRPÁN, târpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită la tăiatul stufului și al cânepii. – Din tc. tırpan.

TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Din fr. tarpan.

TÂRPÁN, târpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită la tăiatul stufului și al cânepii. – Din tc. tırpan.

TARPÁN1 s. n. v. tîrpan.

TARPÁN2, tarpani, s. m. Cal sălbatic de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu gîtul lung și coama scurtă, care trăia odinioară în stepele Mongoliei și în deșertul Gobi (Equus gmelini). Așa îi tot mînă vînătorii, împreunînd un tabun de tarpani cu alt tabun de tarpani. SADOVEANU, N. P. 270.

TÎRPÁN, tîrpane, s. n. Unealtă asemănătoare cu coasa, a cărei lamă curbată este fixată pe o coadă de lemn; se întrebuințează la tăiatul stufului și al cînepii. În stufăria deasă se fac cărări artificiale, tăindu-se stuful cu tîrpanele. ANTIPA, P. 547. – Variantă: tarpán (PAMFILE, A. R. 172, I. CR. III 54) s. n.

TARPÁN, tarpani, s. m. Cal sălbatic din stepele sau podișurile Asiei, de culoare brună, cu capul scurt și gros, cu coama scurtă (Equus gmelini). – Fr. tarpan.

tarpán s. m., pl. tarpáni

târpán s. n., pl. târpáne

tarpán s. m., pl. tarpáni

târpán s. n., pl. târpáne

TÂRPÁN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.)

TÂRPÁN s. v. cosor.

TARPÁN s.m. Cal sălbatic din stepele sau din podișurile Asiei, cu capul scurt și gros și cu coama scurtă. [< fr. tarpan].

TARPÁN s. m. cal sălbatic din stepele sau din podișurile Asiei, cu capul scurt și gros și cu coama scurtă. (< fr., rus. tarpan)

tărpán (-ne), s. n. – Un fel de coasă. – Var. torpan, tîrpan. Tc. terpan (Bogrea, Dacor., III, 738).

TARPÁN ~i m. Cal sălbatic de culoare brună, cu capul scurt și gros și cu coama scurtă, răspândit în stepele Asiei. /<fr. tarpan

TÂRPÁN ~e n. Unealtă asemănătoare cu coasa, folosită pentru tăierea stufului și a papurii; sabiță; rizeacă. /<bulg. turpan, turc. tirpan

1) *tarpán m. (rus. tarpán). Un fel de cal domestic sălbătăcit care trăĭește pin Tataria.

2) tarpán n. V. tîrpan.

tîrpán, tirpán și torpán n., pl. e (turc. terpan, tyrpan, coasă, d. ngr. drepáni, id.). Est. Un fel de coasă mică (cu coada de vre-un metru) cu care se taĭe stufu, papura și cînepa. – În Nț. tarpan (rev. I. Crg. 3, 54).

TÎRPAN s. (prin Olt.) seceră. (Cu ~ se taie stuful.)

tîrpan s. v. COSOR.