TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

TARODÁ, tarodez, vb. I. Tranz. A găuri în spirală o piesă în care urmează să intre un șurub. – Din fr. tarauder.

TARODÁRE, tarodări, s. f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. – V. taroda.

tarodá (a ~) vb., ind. prez. 3 tarodeáză

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodắrii; pl. tarodắri

tarodá vb., ind. prez. 1 sg. tarodéz, 3 sg. și pl. tarodeáză

tarodáre s. f., g.-d. art. tarodării; pl. tarodări

TARODÁ vb. I. tr. (Tehn.) A găuri în spirală o piesă care urmează să primească un șurub; a fileta. [< fr. tarauder].

TARODÁRE s.f. Acțiunea de a taroda și rezultatul ei. [< taroda].

TARODÁ vb. tr. a fileta cu ajutorul unui tarod. (< fr. tarauder)

A TARODÁ ~éz tranz. (piese metalice) A găuri cu tarodul pentru a înzestra cu filet interior. /<fr. tarauder