tarifa definitie

2 intrări

13 definiții pentru tarifa

TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif. (Fig.) Ei tarifează prețurile succeselor și decernă lauri. CARAGIALE, la CADE.
TARIFÁ, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif. – Fr. tarifer.
tarifá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 tarifeáză
tarifá vb., ind. prez. 1 sg. tariféz, 3 sg. și pl. tarifeáză
TARIFÁ vb. I. tr. (Rar) A fixa, a stabili un tarif. [< fr. tarifer].
TARIFÁ vb. tr. a fixa, a aplica un tarif. (< fr. tarifer)
A TARIFÁ ~éz tranz. (mărfuri, prestații de servicii, transporturi) A supune unui tarif. /<fr. tarifer
tarifà v. a fixa prețul, a taxa: a tarifa mărfuri.
tarif(ă) n. și f. tablou ce indică prețul unor lucruri, taxă de intrare, ieșire sau trecere: tarif(ă) vamal(ă).
*taríf n., pl. e și urĭ, și *tarífă f., pl. e (fr. tarif, d. it. tariffa, care vine d. ar. ta῾arifa, notificare: rus. tarif). Tabloŭ de prețurĭ saŭ de taxe: tarif vamal.
*tariféz v. tr. (d. tarif; fr. tarifer). Stabilesc pin tarif (prețurile, taxele): a tarifa mărfurile. Fig. A tarifa conștiința cuĭva, a fixa prețu cu care aĭ putea-o cumpăra.

tarifa dex

Intrare: tarifa
tarifa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tarifă
tarifă