Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru tarhon

TARH├ôN s. m. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapt─â ╚Öi ramificat─â, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). ÔÇô Din tc. tarhun.
TARH├ôN s. m. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapt─â ╚Öi ramificat─â, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate ├«ntrebuin╚Ťate drept condiment (Artemisia dracunculus). ÔÇô Din tc. tarhun.
TARH├ôN s. m. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu frunze ad├«nc spintecate, cu flori de culoare albicioas─â, cu miros ╚Öi gust aromatic, ale c─ârei frunze se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n buc─ât─ârie drept condiment (Artemisia Dracunculus ).
TARH├ôN s. m. Plant─â erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreapt─â ╚Öi ramificat─â, cu flori alburii, cu frunze aromate ├«ntrebuin╚Ťate drept condiment (Artemisia dracunculus). ÔÇô Tc. tarhun.
tarh├│n s. m.
tarh├│n s. m.
TARHÓN s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.
TARH├ôN s. v. chimen, chimion, granat, spilcu╚Ť─â.
tarh├│n (-ni), s. m. ÔÇô Plant─â folosit─â drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (╚śeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. ╬┤¤ü╬▒¤░¤î╬Ż¤ä╬╣╬┐╬Ż, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.
TARH├ôN m. Plant─â erbacee cu flori g─âlbui ╚Öi cu frunze ├«nguste, ascu╚Ťite, aromate, folosite ├«n alimenta╚Ťie drept condiment. /<turc. tarhun
tarhon n. plantă aromatică, originară din Tataria, ce se mănâncă ca salată (Artemisia dracunculus). [Turc. TARHUN].
1) Tarh├│n m. (cp. cu rut. targ├ín [tarhan], rus. tarak├ín, libarc─â, ╚Öfab, g├«ndac negru de buc─ât─ârie). Est Iron. Jidan. ÔÇô Fem. -oanc─â, pl. e.
2) tarhón m. ca plantă și n. ca marfă (turc. [d. ar.] tarhun, pop. tarhon, d. gr. drakóntion, de unde și it. targóne și fr. estragon). O plantă erbacee aromatică culinară din familia compuselor originară din Siberia și Mongolia (artemisia dracúnculus).
TARHON s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.
tarhon s. v. CHIMEN. CHIMION. GRANAT. SPILCUȚĂ.
tarh├│n, s.m. ÔÇô 1. (reg.; bot.) Plant─â erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, ├«ntrebuin╚Ťate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): ÔÇ×Horincu╚Ť─â cu tarhon / Nebunit-ai cap de domnÔÇŁ (Calendar, 1980: 110). (Maram., Trans.). ÔÇô Din tc. (arab.) tarhun (Scriban, DLRM; ╚ś─âineanu, cf. DER; DEX, MDA).
tarh├│n, s.m. ÔÇô 1. (bot.) Plant─â erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, ├«ntrebuin╚Ťate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): ÔÇ×Horincu╚Ť─â cu tarhon / Nebunit-ai cap de domnÔÇŁ (Calendar 1980: 110). ÔÇô Din tc. (arab.) tarhun (╚śeineanu cf. DER).

Tarhon dex online | sinonim

Tarhon definitie

Intrare: tarhon
tarhon substantiv masculin