TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.

TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.

TARDIVITÁTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. V. întîrziere. Încă de la pornirea procesului, simțise puterea incidentului de tardivitate ce i se putea ridica. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.

TARDIVITÁTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. – După fr. tardiveté.

tardivitáte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitắții

tardivitáte s. f., g.-d. art. tardivității

TARDIVITÁTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv. [Cf. fr. tardivité].

TARDIVITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi tardiv. (< fr. tardiveté)

TARDIVITÁTE f. Caracter tardiv. /<fr. tardiveté

*tardivitáte f. (d. tardiv; fr. tardivité). Caracteru de a fi tîrziŭ.