Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tardivitate

TARDIVIT├üTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardiv─â, ├«nceat─â. ÔÇô Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardivet├ę.
TARDIVIT├üTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardiv─â, ├«nceat─â. ÔÇô Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardivet├ę.
TARDIVIT├üTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardiv─â. V. ├«nt├«rziere. ├Änc─â de la pornirea procesului, sim╚Ťise puterea incidentului de tardivitate ce i se putea ridica. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, la CADE.
TARDIVIT├üTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardiv─â. ÔÇô Dup─â fr. tardivet├ę.
tardivit├íte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitß║»╚Ťii
tardivit├íte s. f., g.-d. art. tardivit─â╚Ťii
TARDIVIT├üTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv. [Cf. fr. tardivit├ę].
TARDIVIT├üTE s. f. faptul, ├«nsu╚Öirea de a fi tardiv. (< fr. tardivet├ę)
TARDIVIT├üTE f. Caracter tardiv. /<fr. tardivet├ę
*tardivit├íte f. (d. tardiv; fr. tardivit├ę). Caracteru de a fi t├«rzi┼ş.

Tardivitate dex online | sinonim

Tardivitate definitie

Intrare: tardivitate
tardivitate substantiv feminin