Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru tardivitate
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TARDIVITÁTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. V. întîrziere. Încă de la pornirea procesului, simțise puterea incidentului de tardivitate ce i se putea ridica. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
TARDIVITÁTE s. f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă. – După fr. tardiveté.
tardivitáte (rar) s. f., g.-d. art. tardivitắții
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tardivitáte s. f., g.-d. art. tardivității
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TARDIVITÁTE s.f. Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv. [Cf. fr. tardivité].
TARDIVITÁTE s. f. faptul, însușirea de a fi tardiv. (< fr. tardiveté)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
TARDIVITÁTE f. Caracter tardiv. /<fr. tardiveté
- sursa: NODEX 2002
- permalink
*tardivitáte f. (d. tardiv; fr. tardivité). Caracteru de a fi tîrziŭ.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
tardivitate definitie
tardivitate dex
Intrare: tardivitate
tardivitate
substantiv feminin