tardiv definitie

13 definiții pentru tardiv

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întîmplă, se dezvoltă mai tîrziu decît normal.
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Fr. tardif.
tardív adj. m., pl. tardívi; f. tardívă, pl. tardíve
tardív adj. m., pl. tardívi; f. sg. tardívă, pl. tardíve
TARDÍV adj. întârziat, târziu. (O intervenție ~.)
TARDÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare, se petrece, se face (mai) târziu (decât ar trebui). [Cf. fr. tardif, it. tardivo].
TARDÍV, -Ă adj. (și adv.) care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. (< fr. tardif)
TARDÍV ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care se produce după momentul așteptat; realizat cu întârziere; târziu. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește o dezvoltare prea înceată; cu dezvoltare lentă; târziu. Maturizare ~ă. /<fr. tardif
tardiv a. 1. care vine (prea) târziu: regrete tardive; 2. cate crește cu încetul: fructe tardive; 3. fig. care se formează târziu: spirit tardiv.
tardív, -ă adj. (fr. tardif, d. lat. pop. tardivus, de unde vine și rom. tîrziŭ). Care vine saŭ apare tîrziŭ: regrete tardive, fructe tardive, minte tardivă. Adv. A se decide tardiv.
TARDIV adj. întîrziat, tîrziu. (O intervenție ~.)

tardiv dex

Intrare: tardiv
tardiv adjectiv