TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (în Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Meșter care lucra într-o tarapana. – Tarapana + suf. -giu.

TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (Învechit) Meșter care lucrează într-o tarapana.

TARAPANGÍU, tarapangii, s. m. (Înv. și arh.) Meșter care lucreză într-o tarapana. – Din tarapana + suf. -giu.

tarapangíu (înv.) s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii (-gi-ii)

tarapangíu s. m., art. tarapangíul; pl. tarapangíi, art. tarapangíii