Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru tarantel─â

TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.
TARANT├ëL─é1, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat ├«ntr-un ritm viu; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Din it. tarantella.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare (din ╚Ť─ârile meridionale), cu patru ochi mari ╚Öi numero╚Öi ochi mai mici, care ├«╚Öi sap─â galerii ├«n p─âm├ónt ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). [Var.: tarant├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. tarentule.
TARANTÉLĂ2 s. f. v. tarantulă.
TARANT├ëL─é1, tarantele, s. f. Dans popular napolitan, executat ├«ntr-un ritm viu; melodie dup─â care se execut─â acest dans. ÔÇô Din it. tarantella.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare (din ╚Ť─ârile meridionale), cu patru ochi mari ╚Öi numero╚Öi ochi mai mici, care ├«╚Öi sap─â galerii ├«n p─âm├ónt ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). [Var.: tarant├ęl─â s. f.] ÔÇô Din fr. tarentule.
TARANTÉLĂ1 s. f. v. tarantulă.
TARANT├ëL─é2, tarantele, s. f. Dans popular italian, executat ├«ntr-un ritm vioi; melodia dup─â care se danseaz─â. Pare c─â bate-n aer tarantela ╚Öi ploaia se porni cu grabnic ropot. TOP├ÄRCEANU, S. A. 105. V─âd pe Angel sun├«nd din cornet o tarantel─â napolitan─â. ALECSANDRI, O. P. 355. Apoi ├«ncepeau a ├«nv├«rti hora str─âmo╚Öeasc─â ╚Öi dan╚Ťurile cele vesele, care se deosibesc foarte pu╚Ťin de tarantela neapolitan─â. FILIMON, C. 146.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare, care tr─âie╚Öte mai ales ├«n ╚Ť─ârile meridionale ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). (Atestat ├«n forma tarantel─â) Surprinderea lor s-a manifestat prin o esclamare s─âlbatic─â ╚Öi bucuria lor prin o mie de s─ârituri de╚Ö─ân╚Ťate ca oameni mu╚Öca╚Ťi de tarantel─â. GHICA, S. 82. ÔÇô Variant─â: tarant├ęl─â s. f.
TARANT├ÜL─é, tarantule, s. f. Specie de p─âianjen mare (din ╚Ť─ârile meridionale) a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este veninoas─â (Lycosa tarentula). [Var.: tarant├ęl─â s. f.] ÔÇô Fr. tarentule.
tarant├ęl─â (dans) s. f., g.-d. art. tarant├ęlei; pl. tarant├ęle
tarant├║l─â (p─âianjen) s. f., g.-d. art. tarant├║lei; pl. tarant├║le
tarant├ęl─â (dans) s. f., g.-d. art. tarant├ęlei; pl. tarant├ęle
tarant├║l─â (zool.) s. f., g.-d. art. tarant├║lei; pl. tarant├║le
TARANTÚLĂ s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
TARANT├ëL─é s.f. 1. Dans popular italian, originar din Taranto, cu ritm vioi; melodia acestui dans. 2. V. tarantul─â. [Pl. -le. / < it. tarantelle, cf. Taranto ÔÇô ora╚Ö ├«n Italia].
TARANT├ÜL─é s.f. Specie de p─âianjen mare care se ├«nt├ólne╚Öte ├«n ╚Ť─ârile sudice ╚Öi a c─ârui ├«n╚Ťep─âtur─â este deosebit de toxic─â. [Var. tarantel─â s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].
TARANTÉLĂ s. f. dans popular napolitan în măsură ternară și tempo ce se accelerează progresiv; melodia corespunzătoare. (< it. tarantella)
TARANT├ÜL─é s. f. p─âianjen mare, foarte veninos, din ╚Ť─ârile meridionale, cu patru ochi mari ╚Öi numero╚Öi ochi mai mici, care ├«╚Öi sap─â galerii ├«n p─âm├ónt. (< fr. tarentule)
TARANTÉLĂ ~e f. mai ales art. 1) Dans popular italian executat într-un tempo vioi, cu acompaniament de chitară, tamburină sau castaniete. 2) Melodie după care se execută acest dans. 3) Piesă vocală sau instrumentală care se bazează pe ritmul acestui dans. /<it. tarantella
TARANTÚLĂ ~e f. Păianjen de pământ, de talie mare, veninos, cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, răspândit în regiunile meridionale. /<fr. tarentule
tarantelă f. horă vioaie din Tarent și aria după care se joacă.
*tarant├ęla f., pl. e (it. tarantella, tar├íntul─â, aplicat pin extensiune melodii─ş destinate s─â scoat─â din toropeal─â pe ce─ş pi╚Öca╚Ť─ş de tar├íntul─â). O melodie vioa─şe ╚Öi un dans vio─ş al Italienilor de sud.
*tar├íntul─â f., pl. e (it. tar├íntola, d. T├íranto, Tarent, un ora╚Ö ├«n sudu Italii─ş). Un fel de painjin mare care tr─â─şe╚Öte pin vecin─âtatea Tarentulu─ş. Poporu crede c─â mu╚Öc─âtura lu─ş cauzeaz─â toropeal─â ╚Öi melancolie ╚Öi c─â te vindic─ş de ─şa dac─â ╚Ťi se c├«nt─â tarantela.
TARANTUL─é s. (ZOOL.; Lycosa tarentula) (rar) tarand.
tarantella (cuv. it.), dans* popular cu un caracter vioi, specific Italiei de sud. Se execut─â ├«n cupluri, dansatorii acompaniindu-se ├«n unele cazuri de tobe* ╚Öi nachere (v. lemn (2)). Muzica este interpretat─â de obicei la chitar─â. Tempoul (2) este ├«n general lent la ├«nceput ╚Öi foarte rapid ├«n final, metrul* ternar* (3/8 sau 6/8), iar ritmul se constituie din succesiuni de optimi*. T. p─âtrunde ├«n muzica cult─â ├«n sec.. 19 ╚Öi, ├«n numeroase cazuri, este tratat─â ca pies─â de virtuozitate* (Weber, Mendelssohn-Bartholdy, Chopin, Rossini). T. celebre au scris, ├«n muzica rom├óneasc─â, A. Castaldi ╚Öi Mar╚Ťian Negrea (cea din urm─â este inclus─â ├«n Suita simf. Prin Mun╚Ťii Apuseni).

Tarantel─â dex online | sinonim

Tarantel─â definitie

Intrare: tarantul─â
tarantul─â substantiv feminin
tarantel─â substantiv feminin
Intrare: tarantel─â
tarantel─â substantiv feminin