Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru tarancă

TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec.
TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.; reg.) Ocheană. – Et. nec.
TARÁNCĂ, tărănci, s. f. (Iht.) Ocheană. Taranca... este un pește sărat și apoi uscat repede în aer liber, la umbră. ANTIPA, P. 711.
taráncă (reg.) s. f., g.-d. art. tărắncii; pl. tărắnci
taráncă s. f., g.-d. art. tărăncii; pl. tărănci
TARÁNCĂ s. v. babușcă, ocheană.
tarấncă, tărinci, s.f. (reg.) 1. fierul care leagă osia carului de perinoc. 2. schimbător de plug.
tarancă s. v. BABUȘCĂ. OCHEANĂ.

tarancă definitie

tarancă dex

Intrare: tarancă
tarancă substantiv feminin