TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.

TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.

TARAMÁ s. f. (Cu sens colectiv) Icre de calitate inferioară, sărate și conservate în butoaie. Icrele... se amestecă cu toatele la un loc... se sărează și se pun la butoi, vînzîndu-se ca icre de calitate inferioară, zise în comerț «tarama». ANTIPA, P. 706.

taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei

taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei

taramá s. f. – Icre sărate și tescuite. Ngr. ταραμᾶς.

taramá f. (cp. cu turc. tarama, pĭeptănătură). Un fel de icre ĭeftine care se vînd presate în butoaĭe și se taĭe în bucățĭ cînd se vînd: un chilogram de tarama.