tarama definitie

7 definiții pentru tarama

TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.
TARAMÁ s. f. Icre (de calitate inferioară) sărate și tescuite. – Din tc. tarama.
TARAMÁ s. f. (Cu sens colectiv) Icre de calitate inferioară, sărate și conservate în butoaie. Icrele... se amestecă cu toatele la un loc... se sărează și se pun la butoi, vînzîndu-se ca icre de calitate inferioară, zise în comerț «tarama». ANTIPA, P. 706.
taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei
taramá s. f., art. taramáua, g.-d. art. taramálei
taramá s. f. – Icre sărate și tescuite. Ngr. ταραμᾶς.
taramá f. (cp. cu turc. tarama, pĭeptănătură). Un fel de icre ĭeftine care se vînd presate în butoaĭe și se taĭe în bucățĭ cînd se vînd: un chilogram de tarama.

tarama dex

Intrare: tarama
tarama substantiv feminin