Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru taraf

TAR├üF, tarafuri, s. m. 1. Mic─â forma╚Ťie muzical─â (de l─âutari), care c├ónt─â muzic─â popular─â; tac├óm (II 2). 2. (├Änv.) Ga╚Öc─â, clic─â. ÔÇô Din tc. taraf.
TAR├üF, tarafuri, s. n. 1. Mic─â forma╚Ťie muzical─â (de l─âutari), care c├ónt─â muzic─â popular─â; tac├óm (II 2). 2. (├Änv.) Ga╚Öc─â, clic─â. ÔÇô Din tc. taraf.
TAR├üF, tarafuri, s. n. 1. Mic─â forma╚Ťie muzical─â (de l─âutari) care c├«nt─â, ├«n general, muzic─â u╚Öoar─â sau popular─â. Taraful de la Bucure╚Öti c├«nta cu duio╚Öie ╚Öi becurile electrice p├«lp├«iau somnoroase. SADOVEANU, O. VII 227. Tarafurile c├«ntau din toate puterile, zb├«rn├«ind ╚Öi sun├«nd din dairele! CARAGIALE, P. 156. S─â aprinde╚Ťi lum├«n─ârile peste un ceas, ╚Öi dac─â a veni Barbu cu tarafu lui, s─â-l pune╚Ťi la scar─â. ALECSANDRI, T. I 147. ÔŚŐ (├Änt─ârit prin ┬źde l─âutari┬╗ sau ┬źl─âutarilor┬╗) Un taraf de l─âutari ├«ncepu a c├«nta cu al─âute, cobze ╚Öi naiuri. SADOVEANU, O. VII 110. Taraful l─âutarilor de supt Sotir Ciupitul... ├«mpodobise din preziu─â un cap mare de porc. DELAVRANCEA, S. 182. A mai adus ╚Öi tarafuri de l─âutari ╚Öi c├«nt─âre╚Ťii cei mai vesti╚Ťi. CARAGIALE, O. III 60. ÔŚŐ Fig. Glas de fluier ╚Öi cimpoi, Pitpalaci ╚Öi cintezoi ╚śi-un taraf de granguri. CO╚śBUC, P. I 301. 2. Ga╚Öc─â, clic─â. Veselul taraf al spornicilor caricaturi╚Öti... ilustreaz─â ├«n fiecare toamn─â, la deschiderea v├«n─âtoarii, pe bie╚Ťii burghezi pariziani. ODOBESCU, S. III 156. ╚śi tu, Petcule, e╚Öti din taraful celor cu mania de oc├«rmuire. ALECSANDRI, T. 1235. S─â ne unim mai ales to╚Ťi ├«ntr-un singur ╚Öi mare ╚Ťel, f─âr─â deosebire de st─âri, de tarafuri, de partide. KOG─éLNICEANU, S. A. 101. ÔÇô Pl. ╚Öi: tarafe (KOG─éLNICEANU, S. A. 194).
taráf s. n., pl. taráfuri
taráf s. n., pl. taráfuri
TARÁF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. și reg.) tacâm. (~ de lăutari.)
TARÁF s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.
tar├íf (-furi), s. n. ÔÇô 1. (├Änv.) Partid, grupare. ÔÇô 2. Forma╚Ťie de muzic─â popular─â ╚Öi u╚Öoar─â. ÔÇô Mr. tarafe ÔÇ×partidÔÇŁ. Tc. taraf (╚śeineanu, II, 349; Lokotsch 2023), din arab. taraf ÔÇ×parteÔÇŁ, cf. ngr. ¤ä╬▒¤ü╬Ȥć╬╣, alb. taraf.
TAR├üF ~uri n. 1) Grup mic de l─âutari care interpreteaz─â melodii populare. 2) rar Grup de indivizi uni╚Ťi ├«n vederea unor scopuri meschine; clan; clic─â; tagm─â; tac├óm; ga╚Öc─â; c├órd─â╚Öie; band─â; ╚Öleaht─â. /<turc. taraf
taraf n. 1. partid: e╚Öti ╚Öi tu din taraful boierilor r─âsvr─âti╚Ťi? FIL.! (mai mult ironic): vine Domnul Agachi Flutur cu tarafu lui AL.; 2. ├«n special, band─â de l─âutari, av├ónd ├«n cap un staroste (v. Barbu) ╚Öi compus─â din trei executan╚Ťi (unul ╚Ťine dibla ╚Öi execut─â melodia, al doilea ├«l acompaniaz─â cu cobza ╚Öi marcheaz─â ritmul pe coardele instrumentului, c├ónt├ónd vorbele, iar al treilea, cu naiul sau muscalul, adaog─â ariei executate diferite ├«nflorituri): un taraf de l─âutari ├«ncepe a suna un c├óntec vechiu AL. [Turc. TARAF].
tar├íf n., pl. ur─ş (turc. [d. ar.] taraf, parte, partid, partid─â, direc╚Ťiune; ngr. tar├ífi, bg. s├«rb. taraf). Vech─ş. Partid. Ga╚Öc─â. Az─ş. Band─â de l─âutar─ş.
TARAF s. (MUZ.) (pop.) bandă, trupă, (înv. și reg.) tacîm. (~ de lăutari.)
taraf s. v. BAND─é. C├ÄRD─é╚śIE. CLAN. CLIC─é. GA╚śC─é. ╚śLEAHT─é.
taraf, nume ce se d─â grupului de muzican╚Ťi (forma╚Ťiei* populare) ├«n unele zone ale ╚Ť─ârii, ce c├ónt─â la hor─â (2) sau la alte manifest─âri populare. Componen╚Ťa grupului poate fi alc─âtuit─â dup─â specific local (zone folclorice), dar ╚Öi dup─â posibilit─â╚Ťile ce stau la ├«ndem├ón─â. Repertoriul unui t. cuprinde muzic─â de joc*, adic─â ├«nso╚Ťitoare a jocului*, muzic─â de acompaniament*, la c├ónt─ârile vocale cu text, melodii din repertoriul vocal ce se execut─â instr., ca muzic─â ÔÇ×de ascultatÔÇŁ etc.
taraf, tarafuri s. n. (intl.) ga╚Öc─â de ho╚Ťi care opereaz─â ├«mpreun─â.

Taraf dex online | sinonim

Taraf definitie

Intrare: taraf
taraf substantiv neutru