tarabulus definitie

2 intrări

9 definiții pentru tarabulus

TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășură în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășura în jurul capului sau se purta ca cingătoare. – Din tc. Tarabulus „Tripoli”.
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Învechit) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă ca cingătoare. Tînăr, frumos... la cap legat cu un tarabulus. GHICA, S. 290.
TARABULÚS, tarabuluse, s. n. (Înv.) Șal oriental care se înfășoară în jurul capului sau se poartă la cingătoare. – Tc. Tarabulus «Tripolis».
tarabulús (înv.) s. n., pl. tarabulúse
tarabulús s. n., pl. tarabulúse
tarabulúș (-șe), s. n. – Țesătură orientală care se folosea ca turban. Tc. tarabulus „Tripoli” (Tiktin).
tarabulus n. fes tripolitan sau barbaresc, legătură orientală de cap: la cap legat cu un tarabulus GHICA. [Turc. TARABULUȘ, Tripoli].
*tarabulús, -ós, -úz și -olús n., pl. urĭ (turc. Tarabulús, Tripolis, un oraș din Siria. V. tripoli). Sec. 18-19. Legătură de cap, taclit.

tarabulus dex

Intrare: tarabulus
tarabulus substantiv neutru
Intrare: tarabuluș
tarabuluș