tarabagiu definitie

12 definiții pentru tarabagiu

TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Tarabă + suf. -agiu.
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Mic negustor ambulant care vinde la o tarabă.
TARABAGÍU, tarabagii, s. m. Negustor ambulant (care vinde la o tarabă). – Din tarabă + suf. -agiu.
tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii (-gi-ii)
tarabagíu s. m., art. tarabagíul; pl. tarabagíi, art. tarabagíii
TARABAGÍU s. (înv.) boltaș, prăvăliaș. (~l vindea marfa la tarabă.)
TARABAGÍU ~i m. înv. Vânzător ambulant care își expunea marfa pe o tarabă. /tarabă + suf. ~giu
tarabagiu m. prăvăliaș.
*TARABAGIU s. (înv.) boltaș, prăvăliaș. (~ vindea marfa la tarabă.)
tarabagíu s. m. (peior.) Negustor care vinde la o tarabă ◊ „Peste 100 de tarabagii care fac negoț cu haine și articole gospodărești [...] protestează [...]” R.l. 6 X 95 p. 9 (din tarabă + -giu)
tarabagiu, -oaică, tarabagii, -oaice s. m., s. f. comerciant mărunt, care își desface produsele într-o piață sau într-o hală agroalimentară

tarabagiu dex

Intrare: tarabagiu
tarabagiu substantiv masculin