TAPOIÉT, -Ă, tapoieți, -te, adj. (Regional) Ascuțit. Cu o mulțime de șerpi în cale s-a-ntîlnit, Cu gurile căscate, Cu limbile tapoiete, Cu gura îl mușca, Cu limba-l înțepa. MAT. FOLK. 587.

tapoiét, tapoiétă, tapoiéți, tapoiéte, adj. (reg.) ascuțit.