tapisat definitie

34 definiții pentru tapisat

TAPISÁ1, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.
TAPISÁ2 vb. I v. tapița.
TAPISÁT1, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1). – V. tapisa.
TAPISÁT2, -Ă adj. v. tapițat.
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.
TAPIȚÁT, -Ă, tapițați, -te, adj. (Despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapisát, -ă adj.] – V. tapița.
TAPISÁ, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. 2. A tapeta. [Var.: tapițá vb. I] – Din fr. tapisser, germ. tapezieren.
TAPISÁT, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapete (1); (despre mobile) îmbrăcat în stofă, pânză, mătase, vinilin, piele etc.; capitonat. [Var.: tapițát, -ă adj.] – V. tapisa.
TAPIȚÁ vb. I v. tapisa.
TAPIȚÁT, -Ă adj. v. tapisat.
TAPISÁ, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A tapeta. În sala de așteptare, tapisată cu mătase roșie... cîțiva boieri și doamne așteaptă turburați. CAMIL PETRESCU, O. I 346. ◊ Fig. Dulapurile... sînt tapisate și acum în interior cu aceleași simetrice rînduri de cutii goale. C. PETRESCU, O. P. I 145. 2. A îmbrăca o mobilă cu stofă, pînză, mătase, piele etc.; a capitona. – Variantă: tapițá vb. I.
TAPISÁT, -Ă, tapisați, -te, adj. (Despre pereți) Acoperit cu tapet; tapetat. A cîtea oară vedea oare un cabaret... cu aceleași figuri monotone, pereții tapisați. C. PETRESCU, Î. II 227. ♦ (Despre mobile) Îmbrăcat în stofă, pînză, mătase, piele etc. – Variantă: tapițát, -ă adj.
TAPIȚÁ vb. I v. tapisa.
TAPIȚÁT, -Ă adj. v. tapisat.
tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză
!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză
tapisá (a tapeta) vb., ind. prez. 1 sg. tapiséz, 3 sg. și pl. tapiseáză
tapisát (tapetat) adj. m., pl. tapisáți; f. sg. tapisátă, pl. tapisáte
tapițá/tapisá (a îmbrăca o mobilă cu țesături, piele etc.) vb., ind. prez. 1 sg. tapițéz/tapiséz, 3 sg. și pl. tapițéază/tapiseáză
TAPISÁ vb. v. tapeta.
TAPISÁ vb. a capitona, a îmbrăca. (A ~ un fotoliu.)
TAPISÁT adj. v. tapetat.
TAPISÁT adj. capitonat. (Fotoliu ~.)
TAPISÁ vb. I. tr. 1. A înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc.; a capitona. 2. A tapeta. [Var. tapița vb. I. / < fr. tapisser].
TAPIȚÁ vb. I. v. tapisa.
TAPISÁ/TAPIȚÁ vb. tr. a înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc. (< fr. tapisser, germ. tapizieren)
TAPIȚÁ vb. elem. tapisa.
A TAPISÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de mobilier) A acoperi cu materiale speciale (stofă, pânză, piele); a capitona. 2) (pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet; a tapeta. [Var. a tapița] /<fr. tapisser
tapițà v. 1. a îmbrăca cu tapete; 2. fig. a acoperi: iedera tapițeaza zidul.
*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ.
tapisa vb. v. TAPETA.
TAPISA vb. a capitona, a îmbrăca. (A ~ un fotoliu.)
tapisat adj. v. TAPETAT.
TAPISAT adj. capitonat. (Fotoliu ~.)

tapisat dex

Intrare: tapisa
tapisa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
tapița conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: tapița
tapița conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
tapisa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: tapisat
tapițat adjectiv
tapisat adjectiv
Intrare: tapițat
tapițat adjectiv
tapisat adjectiv