TAPISÉR2 s. m. v. tapițer.

TAPISIÉR s. m. v. tapițer.

TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapițarea mobilelor. [Var.: tapisér, tapisiér s. m.] – Din germ. Tapezier, it. tappeziere. Cf. fr. tapissier.

TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specialist în tapisarea mobilelor. – Probabil din pol. tapicer, bg. tapițer. Cf. germ. Tapezier.

TAPIȚÉR, tapițeri, s. m. Meseriaș specializat în tapisarea mobilelor. Și taică-tău a fost tapițer și pe tine te-a dat la carte. DEMETRIUS, C. 9.

tapițér (meșter în tapițerie) s. m., pl. tapițéri

tapisiér s. m., pl. tapisiéri

tapițér s. m., pl. tapițéri

TAPIȚÉR s.m. Lucrător specialist în lucrări de tapiserie. [Cf. germ. Tapezie(re)r].

TAPIȚÉR s. m. lucrător specialist în lucrări de tapițerie. (< germ. Tapezeie/re/r)

TAPIȚÉR ~i m. Meșter care tapisează obiecte de mobilă. /<fr. tapissier, it. tappezziere, germ. Tapezierer

tapițer m. cel ce lucrează tot felul de mobile de tapițerie și de stofe. [Nemț. TAPEZIER(ER)].

*tapițér m. (it. tappeziere, fr. tapissier, germ. tapezier și -ierer). Acela care face partea moale a mobilelor, așează perdelele și draperiile ș. a.