tapițare definitie

3 intrări

30 definiții pentru tapițare

TAPISÁ1, tapisez, vb. I. Tranz. A tapeta. – Din fr. tapisser.
TAPISÁ2 vb. I v. tapița.
TAPISÁRE2 s. f. v. tapițare.
TAPIȚÁ vb. I. Tranz. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. [Var.: tapisá vb. I] – Din germ. tapezieren, it. tappezare.
TAPIȚÁRE s. f. Acțiunea de a tapița și rezultatul ei. [Var.: tapisáre s. f.] – V. tapița.
TAPISÁ, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A îmbrăca o mobilă cu stofă, cu pânză, mătase, vinilin, piele etc. peste materialul de umplutură, elementele elastice, pânza de rezistență; a capitona. 2. A tapeta. [Var.: tapițá vb. I] – Din fr. tapisser, germ. tapezieren.
TAPISÁRE, tapisări, s. f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var.: tapițáre s. f.] – V. tapisa.
TAPIȚÁ vb. I v. tapisa.
TAPIȚÁRE s. f. v. tapisare.
TAPISÁ, tapisez, vb. I. Tranz. 1. A tapeta. În sala de așteptare, tapisată cu mătase roșie... cîțiva boieri și doamne așteaptă turburați. CAMIL PETRESCU, O. I 346. ◊ Fig. Dulapurile... sînt tapisate și acum în interior cu aceleași simetrice rînduri de cutii goale. C. PETRESCU, O. P. I 145. 2. A îmbrăca o mobilă cu stofă, pînză, mătase, piele etc.; a capitona. – Variantă: tapițá vb. I.
TAPIȚÁ vb. I v. tapisa.
tapisá (a ~) (a capitona, a tapeta) vb., ind. prez. 3 tapiseáză
!tapițá (a ~) (a îmbrăca o mobilă) vb., ind. prez. 3 tapițeáză
tapisá (a tapeta) vb., ind. prez. 1 sg. tapiséz, 3 sg. și pl. tapiseáză
tapițá/tapisá (a îmbrăca o mobilă cu țesături, piele etc.) vb., ind. prez. 1 sg. tapițéz/tapiséz, 3 sg. și pl. tapițéază/tapiseáză
TAPISÁ vb. v. tapeta.
TAPISÁ vb. a capitona, a îmbrăca. (A ~ un fotoliu.)
TAPISÁRE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.)
TAPISÁ vb. I. tr. 1. A înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc.; a capitona. 2. A tapeta. [Var. tapița vb. I. / < fr. tapisser].
TAPISÁRE s.f. Acțiunea de a tapisa și rezultatul ei; capitonare. [Var. tapițare s.f. / < tapisa].
TAPIȚÁ vb. I. v. tapisa.
TAPIȚÁRE s.f. v. tapisare].
TAPISÁ/TAPIȚÁ vb. tr. a înveli, a îmbrăca (o mobilă) cu stofă, cu mătase etc. (< fr. tapisser, germ. tapizieren)
TAPIȚÁ vb. elem. tapisa.
A TAPISÁ ~éz tranz. 1) (obiecte de mobilier) A acoperi cu materiale speciale (stofă, pânză, piele); a capitona. 2) (pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet; a tapeta. [Var. a tapița] /<fr. tapisser
tapițà v. 1. a îmbrăca cu tapete; 2. fig. a acoperi: iedera tapițeaza zidul.
*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ.
tapisa vb. v. TAPETA.
TAPISA vb. a capitona, a îmbrăca. (A ~ un fotoliu.)
TAPISARE s. capitonare, îmbrăcare, (rar) capitonaj. (~ unui fotoliu.)

tapițare dex

Intrare: tapisa
tapisa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
tapița conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: tapița
tapița conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
tapisa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: tapițare
tapițare substantiv feminin
tapisare substantiv feminin