TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu faină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.

TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet. Salonul era mobilat cu oglinzi, canapele, scaune, foteluri; pereții tapetați cu hîrtie înflorată. BOLINTINEANU, O. 414. ◊ Fig. Masa era acum inundată și păretele tapetat de gîngănii. IBRĂILEANU, A. 59.

tapetá (a ~) vb., ind. prez. 3 tapeteáză

tapetá vb., ind. prez. 1 sg. tapetéz, 3 sg. și pl. tapeteáză

TAPETÁ vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereții camerei.)

TAPETÁ vb. I. tr. A acoperi cu tapete (pereții unei încăperi); a tapisa. [Cf. it. tappetare].

TAPETÁ vb. tr. 1. a acoperi cu tapete sau covoare pereții unei încăperi. 2. a pudra cu făină sau pesmet o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. (< it. tapetare)

A TAPETÁ ~éz tranz. (pereții unei încăperi) A acoperi cu tapet; a tapisa. /Din tapet

*tapetéz și tapiséz v. tr. (primu d. tapet, ca it. tappetare, al doilea d. fr. tapisser). Acoper cu tapete: a tapeta o cameră. Fig. O stîncă tapetată cu mușchĭ.

TAPETA vb. (rar) a tapisa. (A ~ pereții camerei.)