tapet definitie

14 definiții pentru tapet

TAPET, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
TAPÉT, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
TAPÉT, tapete, s. n. 1. Îmbrăcăminte de hîrtie, de pînză, de mătase sau de piele, imprimată cu desene colorate (uneori în relief), care se lipește pe pereții unei încăperi, ținînd loc de zugrăveală. O casă gata, la care se făcea numai o reparație și se schimba tapetul încăperilor. PAS, Z. I 205. Ce ambiții... se vor aciua cu lacomă nerăbdare în încăperile acestea noi, îndată ce tencuiala va fi zbicită și tapetul întins pe pereți? C. PETRESCU, Î. II 158. ◊ Fig. Luna-mbracă zidul cu tapetele-i măiestre. MACEDONSKI, O. I 96. 2. Covor mic, carpetă. Cînd tapetul fu adus, Potcoavă se puse în genunchi cu demnitate. HASDEU, I. V. 205. ◊ Fig. Dar prin iarba cea-nflorită Și de rouă poleită, Pe-un tapet de ghiocei Iată c-au sărit scîntei. BOLINTINEANU, O. 91. 3. (În expr.) A pune (sau, rar, a veni) pe tapet = a se afla în discuție, a fi la ordinea zilei. Chestia americanului venise pe tapet, făcînd înconjurul cafenelelor din port. BART, E. 283. Votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg. CARAGIALE, O. I 123. – Pl. și: tapeturi (CAMIL PETRESCU, T. II 431).
tapét s. n., pl. tapéte
tapét s. n., pl. tapéte
TAPÉT s. v. cocor, scoarță.
TAPÉT s.n. 1. Hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. 2. A pune pe tapet = a pune în discuție. [Pl. -te, -turi. / < germ. Tapete, cf. it. tappeto].
TAPÉT s. n. 1. hârtie, pânză cu un desen colorat, care se lipește pe pereții unei încăperi, înlocuind zugrăveala. ♦ a pune (sau a aduce) pe ~ = a pune în discuție. 2. (anat.) strat pigmentar al retinei. (< it. tappeto, germ. Tapete)
tapét (-te), s. n.1. Hîrtie desenată. – 2. Covor. – 3. Covor fin, carpetă. It. tappeto, prin intermediul ngr. ταπέττο sau al germ. Tapete. – Der. tapița, vb., din it. tapezzare, germ. tapezieren; tapițer, s. m., din germ. Tapezier; tapițerie, s. f., din fr. tapisserie contaminat cu cuvintele anterioare; tapeta, vb. (a acoperi cu tapet).
TAPÉT ~e n. 1) Bandă de hârtie (sau de pânză) imprimată cu desene decorative, care se aplică pe pereții încăperilor, substituind zugrăveala. 2) Covor mic; covoraș. ◊ A pune (sau a aduce) pe ~ a pune (sau a aduce) în discuție. /<fr. tappéto, it. tappeto, germ. Tapete
tapet n. hârtie zugrăvită cu care s’acoper pereții unei camere.
*tapét n., pl. e (it. tappéto, lat. tapétum și tapes, -étis, d. vgr. tápes, covor; fr. tapis, covor, față de masă, d. mgr. tapition, dim. d. tápis). Hîrtie zugrăvită care se lipește pe părețĭ îld. zugrăveală: o cameră cu tapete. A fi pe tapet (fr. être sur le tapis), a fi la ordinea zileĭ, a trebui să fie pus în discusiune.
tapet s. v. COVOR. SCOARȚĂ.
a pune o chestiune pe tapet expr. a aduce un subiect în discuție.

tapet dex

Intrare: tapet (pl. -e)
tapet pl. -e substantiv neutru
Intrare: tapet (pl. -uri)
tapet pl. -uri