TAPÁJ s. n. Zgomot violent și confuz produs de lovituri sau de glasuri care răsună în același timp; protest zgomotos; larmă, gălăgie, scandal. – Din fr. tapage.

TAPÁJ s. n. Zgomot violent și confuz produs de lovituri sau de glasuri care răsună în același timp; protest zgomotos; larmă, gălăgie, scandal. – Din fr. tapage.

TAPÁJ, tapaje, s. n. Zgomot mare produs de lovituri, de glasuri care răsună în același timp; protest zgomotos, opunere manifestată în mod violent și gălăgios; larmă, tămbălău, gălăgie, vociferare, scandal. ◊ Expr. A face tapaj = a protesta zgomotos, a provoca discuții, a face scandal.

tapáj s. n.

tapáj s. n.

TAPÁJ s. v. hărmălaie, scandal.

TAPÁJ s.n. Zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă; protest zgomotos. [< fr. tapage].

TAPÁJ s. n. 1. zgomot mare; gălăgie, scandal, larmă. 2. protest zgomotos. (< fr. tapage)

TAPÁJ n. 1) Zgomot mare produs concomitent de mai multe surse sonore. 2) Protest zgomotos. /<fr. tapage

tapaj n. gălăgie (= fr. tapage).

*tapáj n., pl. urĭ (fr. tapage). Barb. Gălăgie, tărăboĭ.

a face tapaj expr. a acorda unui fapt mai multă importanță decât i se cuvine.