TAÓLĂ, taole, s. f. (Reg.) Cot al unui râu. – Et. nec.

TAÓLĂ, taole, s. f. (Rar) Cot al unui râu. – Et. nec.

TAÓLĂ, taole, s. f. Cot al unui rîu. Morunul și nisetrul trăiesc... după o taolă. ANTIPA, P. 342.

taólă (reg.) s. f., g.-d. art. taólei; pl. taóle

taólă s. f., g.-d. art. taólei; pl. taóle

TAÓLĂ s. v. cot, cotitură, meandru, sinuozitate, șerpuitură.

taolă s. v. COT. COTITURĂ. MEANDRU. SINUOZITATE. ȘERPUITURĂ.