PLURÁLE TÁNTUM, pluralia tantum, loc. adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.

SINGULÁRE TÁNTUM, singularia tantum, loc. adj. (Despre substantive) Care are numai formă de singular; care este defectiv de plural. – Loc. lat.

PLURALE TANTUM adj. (Despre un nume) Care are numai formă de plural. – Loc. lat.

plurále tántum (lat.) loc. adj. (substantiv ~), pl. plurália tántum (-li-a) (substantive ~)

singuláre tántum loc. adj., pl. singulária tántum (-ri-a)

plurále tántum loc. adj. (substantiv plurale tantum), pl. plúralia tántum (sil. -li-a) (substantive pluralia tantum)

singulária tántum adj.

PLURALIA TÁNTUM adj., s. (GRAM.) (înv.) plurativ. (Substantive ~.)

TANTUM ERGO loc.s. 1. Începutul unui imn liturgic creștin. 2. (Fig.) Spunere a unor lucruri în față, declarație deschisă. [< lat. tantum ergo – un atât de mare (jurământ)].

PLURÁLE TÁNTUM adj. (despre un substantiv) folosit numai la plural, defectiv de singular. (< lat. plurale tantum)

TÁNTUM ÉRGO loc. s. 1. începutul unui imn liturgic creștin. 2. (fig.) spunere a unor lucruri în față, declarație dechisă. (< lat. tantum ergo, un atât de mare /jurământ/)

PLURÁLE: ~ tántum adj. (despre nume) Care are numai formă de plural. /Cuv. lat.

PLURALIA TANTUM adj., s. (GRAM.) (înv.) plurativ. (Substantive ~.)

PLURALIA TANTUM (loc. lat.) loc. adj. (Despre nume) Care are numai formă de plural (ex. tăiței, Carpați).

PLURALE TANTUM: locuțiune latină care se referă la un nume ce are „numai formă de plural”. Denumirea s-a extins asupra tuturor substantivelor care au numai formă de plural, adică asupra acelor substantive ce denumesc obiecte existente ca o multiplicitate de exemplare din aceeași categorie, ajungând astfel să simbolizeze o întreagă categorie (grupă): Ploiești, Topoloveni, Câmpurile, Ulmi, Florii, Rusalii; bretele, foarfeci, ochelari, pantaloni; câlți, icre, ițe, jumări, măruntaie, moaște, zori etc.

SINGULARE TANTUM: locuțiune latină care se referă la un nume ce are „numai formă de singular”. Denumirea s-a extins asupra tuturor substantivelor care au numai formă de singular, adică asupra acelor substantive ce denumesc abstracte sau obiecte concepute ca o singularitate: foame, sete, cinste etc.; linte, bob, mazăre, mei, rapiță; unt, untură, zer, miere, brânză, cașcaval, lapte etc.