Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru tantal

TANT├üL s. n. Element chimic metalic rar, cenu╚Öiu, lucios, ductil ╚Öi maleabil (folosit la confec╚Ťionarea pieselor de laborator). ÔÇô Din fr. tantale.
TANT├üL s. n. Element chimic metalic rar, cenu╚Öiu, lucios, ductil ╚Öi maleabil (folosit la confec╚Ťionarea pieselor de laborator). ÔÇô Din fr. tantale.
TANT├üL s. n. Element chimic metalic, foarte ductil ╚Öi maleabil, folosit mai ales la confec╚Ťionarea pieselor de laborator.
tantál s. n.; simb. Ta
tantál s. n., simb. Ta
TANTÁL s.n. Element chimic, metal rar, cenușiu, lucios, foarte dur, ductil și maleabil, care se află în unele minerale rare. [Var. tantaliu s.n. / cf. fr. tantale, it. tantalio].
TANTÁLIU s.n. v. tantal.
TANTÁL1 s. n. metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil și maleabil, foarte rezistent. (< fr. tantale)
TANTÁL2 s. m. pasăre înrudită cu barza, având penajul alb și negru, în America, Africa și Asia. (< fr. tantale, lat. tantalus)
TANT├üL n. Metal dur, cenu╚Öiu, lucios, maleabil ╚Öi foarte rezistent la coroziune, ├«ntrebuin╚Ťat ├«n medicin─â, ├«n energetica nuclear─â ╚Öi la ob╚Ťinerea aliajelor. /<fr. tantale
Tantal m. 1. personaj mitologic care, d├ónd zeilor s─â osp─âteze membrele fiului s─âu, Pelops, fu condamnat s─â sufere etern ├«n Tartar foamea ╚Öi setea, ├«n mijlocul apelor ce se dep─ârtau de buzele sale ╚Öi ├«n fa╚Ťa poamelor ce nu le putea atinge; 2. fig. supliciul lui Tantal, tortura celui ce crede ├«ntrÔÇÖuna c─â ajunge la ╚Ťelul dorin╚Ťelor sale f─âr─â ├«ns─â a-l putea atinge.
*tant├íl m., pl. l─ş (dup─â numele lu─ş T├íntal din mitologie). Zool. Un fel de barz─â sa┼ş cocor din America tropical─â. S. n. Chim. Un metal care se prezent─â supt forma unu─ş praf negru ╚Öi str─âlucitor ├«n aer c├«nd e ├«nc─âlzit. Are o densitate de 10,18, e bivalent ╚Öi f─âr─â aplica╚Ťiune industrial─â.
Tantal = Tantalus.
Ta, simbol chimic pentru tantal.
TANT├üL (< fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010┬░C, p. f. c. 4.100┬░C, gr. sp. 16,7). Metal rar, cenu╚Öiu, lucios, dur, ductil ├«n stare pur─â ╚Öi foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se g─âse╚Öte ├«n natur─â ├«n tantalit ╚Öi ╚Öi p─âm├ónturile rare. Formeaz─â combina╚Ťii ├«n treptele de valen╚Ť─â 2, 3, 4 ╚Öi 5. Se folose╚Öte ├«n metalurgie (component al aliajelor refractare, solide ╚Öi rezistente la coroziune), ├«n energia nuclear─â, ind. constructoare de ma╚Öini, chimic─â, electronic─â, ├«n medicin─â (aplicarea suturilor, fixarea oaselor ╚Öi vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (├«n locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg ├«n 1802.
TANTAL (TANTALUS) (├«n mitologia greac─â), fiul al lui Zeus ╚Öi al nimfei Pluto, tat─âl lui Pelops ╚Öi al Niobei; rege al Frigiei (sau al Lidiei). Dup─â unii autori, os├óndit la foame ╚Öi sete ve╚Önic─â ├«n Infern pentru vina de a fi dezv─âluit muritorilor secrete ale Olimpului sau de a fi furat nectarul ╚Öi ambrozia zeilor, dup─â al╚Ťii de a-╚Öi fi servit propriul fiu drept bucate la un osp─â╚Ť al zeilor. Expresia ÔÇ×chinuri tantaliceÔÇŁ se refer─â la suferin╚Ťele unei str─âdanii care d─â mereu gre╚Ö, chiar atunci c├ónd este pe punctul de a reu╚Öi.

Tantal dex online | sinonim

Tantal definitie

Intrare: tantal (chim.)
Ta simbol
tantaliu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -l─şu
tantal 1 s.n. (numai) singular substantiv neutru
Intrare: Tantal
Tantal
Intrare: tantal (pas─âre)
tantal 2 s.m. substantiv masculin