Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru tanin

TAN├ŹN, (2) taninuri, s. n. 1. Produs vegetal cu gust astringent, solubil ├«n ap─â, care are proprietatea de a t─âb─âci piele, cu utiliz─âri ├«n industrie; acid tanic. 2. Sortiment de tanin (1). ÔÇô Din fr. tanin.
TAN├ŹN, taninuri, s. n. Produs vegetal cu gust astringent, solubil ├«n ap─â, care are proprietatea de a t─âb─âci pielea, cu ├«ntrebuin╚Ť─âri ├«n industrie; acid tanic. ÔÇô Din fr. tanin.
TAN├ŹN, taninuri, s. n. Substan╚Ť─â tanant─â vegetal─â, cu constitu╚Ťie chimic─â neunitar─â, care se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â la t─âb─âcitul pieilor, ca mordant ├«n vopsitorie etc.
tan├şn s. n., (sorturi) pl. tan├şnuri
tan├şn s. n., pl. tan├şnuri
TAN├ŹN s. (CHIM.) acid tanic.
TAN├ŹN s.n. Substan╚Ť─â organic─â de origine vegetal─â, folosit─â ├«n special la t─âb─âcirea pieilor. [< fr. tanin].
TAN├ŹN s. n. tanat organic natural, astringent, din stejar, la t─âb─âcirea pieilor ╚Öi fabricarea cernelurilor negre; acid tanic. (< fr. tanin)
TAN├ŹN ~uri n. Substan╚Ť─â organic─â de origine vegetal─â, sub form─â de praf cu gust astringent, ├«ntrebuin╚Ťat─â ├«n medicin─â, la fabricarea coloran╚Ťilor ╚Öi, ├«n special, la t─âb─âcirea pieilor. /<fr. tanin
tanin n. substan╚Ť─â ce se afl─â ├«n coaja stejarului si cu care se arg─âsesc pieile.
*tan├şn n., pl. ur─ş (fr. tanin, d. tan. V. tanic). O substan╚Ť─â astringent─â care se afl─â ├«n coaja stejarulu─ş, castanulu─ş ╚Öi altor copac─ş ╚Öi care serve╚Öte la t─âb─âcit ╚Öi ca tonic ├«n medicin─â.
TANIN s. (CHIM.) acid tanic.

Tanin dex online | sinonim

Tanin definitie

Intrare: tanin
tanin substantiv neutru