Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru tangenta

TANG├ëNT, -─é, tangen╚Ťi, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. ÔÖŽ (Despre planuri) Care con╚Ťine tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafe╚Ťe, care atinge suprafa╚Ťa ├«ntr-un singur punct. 2. S. f. Linie dreapt─â care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau prin) tangent─â = tangen╚Ťial. ÔŚŐ Expr. A sc─âpa prin tangent─â = a se eschiva de la un lucru prinz├ónd momentul potrivit; a sc─âpa cu greu dintr-o situa╚Ťie dificil─â. 3. S. f. Func╚Ťie trigonometric─â egal─â cu c├ótul dintre func╚Ťia sinus ╚Öi func╚Ťia cosinus. ÔÇô Din fr. tangent.
TANG├ëN╚Ü─é, tangen╚Ťe, s. f. Pozi╚Ťie, stare a dou─â figuri geometrice tangente. ÔÖŽ Atingere, leg─âtur─â, contact. ÔÖŽ Fig. Rela╚Ťie, leg─âtur─â trec─âtoare, indirect─â. ÔÇô Din fr. tangence.
TANG├ëNT, -─é, tangen╚Ťi, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. ÔÖŽ (Despre planuri) Care con╚Ťine tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafe╚Ťe, care atinge suprafa╚Ťa ├«ntr-un singur punct. 2. S. f. Linie dreapt─â care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau prin) tangent─â = tangen╚Ťial. ÔŚŐ Expr. A sc─âpa prin tangent─â = a se eschiva de la un lucru prinz├ónd momentul potrivit; a sc─âpa cu greu dintr-o situa╚Ťie dificil─â. 3. S. f. Func╚Ťie trigonometric─â egal─â cu c├ótul dintre func╚Ťia sinus ╚Öi func╚Ťia cosinus. ÔÇô Din fr. tangent.
TANG├ëN╚Ü─é, tangen╚Ťe, s. f. Pozi╚Ťie, stare a dou─â figuri geometrice tangente. ÔÖŽ Atingere, leg─âtur─â, contact. ÔÖŽ Fig. Rela╚Ťie, leg─âtur─â trec─âtoare, indirect─â. ÔÇô Din fr. tangence.
TANG├ëNT, -─é, tangen╚Ťi, -te, adj. (Despre drepte) Care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. ÔÖŽ (Despre planuri) Care con╚Ťine tangentele la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafe╚Ťe.
TANG├ëNT─é, tangente, s. f. 1. Linie dreapt─â care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. Am numit tangent─â la un cerc o dreapt─â care nu are dec├«t un singur punct comun cu cercul. GEOMETRIA P. 66. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än (sau prin) tangent─â = tangen╚Ťial. ÔŚŐ Expr. A sc─âpa prin tangent─â = a se eschiva de la un lucru prinz├«nd momentul potrivit; a sc─âpa cu greu dintr-o situa╚Ťie dificil─â; a sc─âpa ca prin urechile acului. 2. Func╚Ťie trigonometric─â a c─ârei valoare este egal─â cu raportul dintre lungimea unui segment tangent la una dintre extremit─â╚Ťile unui arc de cerc (cuprins ├«ntre aceast─â extremitate ╚Öi punctul ├«n care segmentul este intersectat de raza cercului care trece prin cealalt─â extremitate a arcului) ╚Öi lungimea razei cercului.
TANG├ëN╚Ü─é, tangen╚Ťe, s. f. Pozi╚Ťie, stare a dou─â figuri geometrice tangente; atingere, contact.
tang├ęnt adj. m., pl. tang├ęn╚Ťi; f. tang├ęnt─â, pl. tang├ęnte
tang├ęnt─â s. f., g.-d. art. tang├ęntei; pl. tang├ęnte; abr. tg
tang├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. tang├ęn╚Ťei; pl. tang├ęn╚Ťe
tang├ęnt adj. m., pl. tang├ęn╚Ťi; f. sg. tang├ęnt─â, pl. tang├ęnte
tangent├í vb., ind. prez. 1 sg. tangent├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tangente├íz─â
tang├ęn╚Ť─â s. f., g.-d. art. tang├ęn╚Ťei; pl. tang├ęn╚Ťe
TANG├ëNT, -─é adj. (Despre drepte, planuri) Care atinge ├«ntr-un singur punct o linie, o suprafa╚Ť─â sau alt─â figur─â geometric─â, f─âr─â a o t─âia. [Cf. fr. tangent, lat. tangens].
TANG├ëNT─é s.f. Dreapt─â care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. ÔÖŽ Func╚Ťie trigonometric─â a unui unghi egal─â cu c├ótul dintre sinusul ╚Öi cosinusul acelui unghi. ÔŚŐ (Fig.) ├Än (sau prin) tangent─â = tangen╚Ťial. [< fr. tangente].
TANG├ëN╚Ü─é s.f. Pozi╚Ťie, stare a dou─â figuri geometrice tangente. ÔÖŽ (Fig.) Atingere, leg─âtur─â, contact. [< fr. tangence].
TANG├ëNT, -─é I. adj. (despre drepte, plane) care atinge ├«ntr-un singur punct o linie, o suprafa╚Ť─â sau o alt─â figur─â geometric─â, f─âr─â a o t─âia. II. s. f. 1. dreapt─â care atinge o curb─â ├«ntr-un singur punct. 2. func╚Ťie trigonometric─â, c├ótul dintre sinus ╚Öi cosinus. ÔÖŽ (fig.) ├«n (sau prin) ~ = tangen╚Ťial. (< fr. tangent/e/, lat. tangens)
TANGENT├ü vb. tr. 1. a atinge tangent. 2. a sc─âpa prin tangen╚Ť─â, a schimba brusc subiectul. (< tangent)
TANG├ëN╚Ü─é s. f. 1. pozi╚Ťie, stare a dou─â figuri geometrice tangente. ÔÖŽ linie de ~ = linie de-a lungul c─âreia dou─â suprafe╚Ťe sunt tangente; punct de ~ = punct ├«n care dou─â linii sau suprafe╚Ťe sunt tangente. 2. atingere, leg─âtur─â, contact. ÔŚŐ (fig.) rela╚Ťie trec─âtoare. (< fr. tangence)
TANG├ëNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) (despre drepte, planuri, linii) Care atinge ├«ntr-un singur punct o lunie curb─â sau un plan f─âr─â a le intersecta. /<fr. tangent, germ. Tangente
TANG├ëNT─é ~e f. mat. 1) Dreapt─â care vine ├«n contact cu o curb─â ├«ntr-un singur punct, f─âr─â a o intersecta. 2) Func╚Ťie trigonometric─â a unui unghi, egal─â cu raportul dintre func╚Ťia sinus ╚Öi func╚Ťia cosinus a aceluia╚Öi unghi. /<fr. tangente, germ. Tangente
TANGÉNȚĂ ~e f. mat. 1) Stare a două figuri geometrice care au un singur punct de contact. 2) fig. Contact local și trecător. Punct de ~. /<fr. tangence
tangent─â f. Geom. linie dreapt─â ce atinge o curb─â ├«ntrÔÇÖun singur punct f─âr─â a o t─âia.
tangen╚Ť─â f. contactul a dou─â linii sau a dou─â planuri.
*tang├ęnt, -─â adj. (lat. t├íngens, -├ęntis, d. t├íngere, a atinge. V. con-tingent). Geom. Care atinge: un plan tangent une─ş sfere, o linie tangent─â. S. f., pl. e. Linie dreapt─â care atinge o curb─â f─âr─â sÔÇÖo ta─şe. Fig. A sc─âpa pin tangent─â, a sc─âpa de o belea numa─ş trec├«nd pe l├«ng─â ─şa, a eluda argumentele.
*tang├ęn╚Ť─â f., pl. e (d. tangent). Geom. Situa╚Ťiunea liniilor tangente. Punct de contact.

Tangenta dex online | sinonim

Tangenta definitie

Intrare: tangen╚Ť─â
tangen╚Ť─â substantiv feminin
Intrare: tangent─â
tangent─â substantiv feminin
tg simbol
Intrare: tangenta
tangenta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tangent
tangent adjectiv