tangențial definitie

11 definiții pentru tangențial

TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -ți-al] – Din fr. tangentiel.
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Care se referă la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ Fig. În treacăt, printre altele; indirect.
tangențiál (-ți-al) adj. m., pl. tangențiáli; f. tangențiálă, pl. tangențiále
tangențiál adj. m. (sil. -ți-al), pl. tangențiáli; f. sg. tangențiálă, pl. tangențiále
TANGENȚIÁL adv. v. razant.
TANGENȚIÁL, -Ă adj. Referitor la tangentă; care este tangent. ♦ (Fig.; și adv.) În treacăt, printre altele. [Cf. fr. tangentiel].
TANGENȚIÁL, -Ă adj. 1. care este tangent; referitor la tangență. ♦ accelerație ~ă = proiecție a accelerației pe o tangentă la traiectorie; forță ~ă = forță dirijată pe tangenta la o curbă. 2. (fig.; și adv.) în treacăt, printre altele. (< fr. tangentiel)
TANGENȚIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tangente; de tangentă. 2) și adverbial fig. Care se produce absolut întâmplător, fără o pregătire prealabilă specială; în treacăt. [Sil. -ți-al] /<fr. tangentiel
*tangențiál, -ă adj. (d. tangent). Relativ la tangentă.
TANGENȚIAL adv. ras, razant. (Zboară ~ cu pămîntul.)

tangențial dex

Intrare: tangențial
tangențial adjectiv
  • silabisire: -ți-al