TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

TANGARÁ, tangarale, s. f. (Învechit) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. Tangara cu tambura Să-i mai dreagă inima. PĂSCULESCU, L. P. 298.

tangará (înv.) s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále, art. tangarálele

tangá vb., ind. prez. 3 sg. tangheáză

tangará s. f., art. tangaráua, g.-d. art. tangarálei; pl. tangarále

TANGÁ vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].

TANGÁ vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer)

TANGÁRA s. f. pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. (< fr. tangara)

A TANGÁ pers. 3 tangheáză intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer

tanga s. n. invar. chiloți de damă confecționați cu economie de material.