TANGÁJ, tangaje, s. n. (În opoziție cu ruliu) Mișcare alternativă de înclinare a unui vehicul, mai ales a unei nave sau a unei aeronave, în jurul unei axe transversale față de direcția lor în mers. În tangajul corăbiei... nu o dată i se întîmplă să se scufunde. TUDORAN, P. 451. Se legăna dublu, ca pe un vas bîntuit de ruliu și tangaj. C. PETRESCU, Î. II 191.