Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru tanduriu
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Turcism învechit) Leneș. Să sperăm că din sînul ei va ieși o nouă junime, mai harnică și mai puțin tandurie. ALECSANDRI, S. 65.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
tanduríu adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TANDURÍU adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
tanduriu adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Tanduriu dex online | sinonim
Tanduriu definitie
Intrare: tanduriu
tanduriu adjectiv
