tanduriu definitie

7 definiții pentru tanduriu

TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Înv.) Leneș. – Tandur + suf. -iu.
TANDURÍU, -ÍE, tandurii, adj. (Turcism învechit) Leneș. Să sperăm că din sînul ei va ieși o nouă junime, mai harnică și mai puțin tandurie. ALECSANDRI, S. 65.
tanduríu (înv.) adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi
tanduríu adj. m., f. tanduríe; pl. m. și f. tanduríi
TANDURÍU adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
tanduriu adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

tanduriu dex

Intrare: tanduriu
tanduriu adjectiv