tandru definitie

11 definiții pentru tandru

TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.
TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care arată tandrețe; pornit din tandrețe, plin de tandrețe. În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru. IBRĂILEANU, S. 19. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări. EMINESCU, O. I 4.
tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre
tándru adj. m., pl. tándri; f. sg. tándră, pl. tándre
TÁNDRU adj. 1. v. afectuos. 2. v. drăgăstos.
TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre].
TÁNDRU, -Ă adj. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș. (< fr. tandre)
tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre. – Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse.
TÁNDRU ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește atenție și duioșie; plin de duioșie și gingășie. Privire ~ă. [Sil. tan-dru] /<fr. tendre
TANDRU adj. 1. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Îi șoptea cuvinte ~.) 2. drăgăstos, galeș, languros. (I-a aruncat o privire ~.)

tandru dex

Intrare: tandru
tandru adjectiv