TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Regional) Scînduricâ prevăzută la ambele capete cu cîte un vîrf de cui, cu care se fixează pînza în războiul de țesut, ca să nu se strîngă. V. tindeche.

tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

tandalúță s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

TANDALÚȚĂ s. v. tindeche.

tandaluță s. v. TINDECHE.