TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umblă fără rost; zăpăcit. – Et. nec.

TANDALÍC, -Ă, tandalici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care umblă fără rost; zăpăcit. – Et. nec.

TANDALÍC, -Ă, tandalici, -e, adj. Care umblă fără rost, alandala; zăpăcit. (Substantivat) Tandalica are mere, Tandalic vine și cere, Tandalica nu se-ndură Tandalic vine și fură (Cloșca și motanul). GOROVEI, C. 91.

tândălíc, -ă, adj. (reg.) poznaș, ștrengar.