TANATOCENÓZĂ s.f. (Geol.) Ansamblu de organisme moarte sau de fosile. [Cf. fr. thanatocénose].

TANATOCENÓZĂ s. f. necrocenoză. (< fr. thanatocénose)

TANATO- (THANATO-) „moarte, mortal”. ◊ gr. thanatos „moarte” > fr. thanato-, engl. id., germ. id., it. tanato- > rom. tanato- și thanato-. □ ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., ansamblu de organisme moarte sau de fosile; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de moarte; ~geneză (v. -geneză), s. f., studiu al cauzelor și mecanismelor care produc moartea; ~id (v. -id), adj., cu efect mortal; ~logie (thanatologie) (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază natura și cauzele morții; ~top (v. -top), s. n., spațiu ocupat de tanatocenoză.