TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

TANÁTIC, -Ă, tanatici, -ce, adj. (Livr.) Referitor la moarte, de moarte. – Din fr. thanatique.

tanátic adj. m., pl. tanátici; f. sg. tanátică, pl. tanátice

TANÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la moarte; de moarte, specific morții. [Cf. fr. thanatique, it. tanatico < gr. thanatikos].

TANÁTIC, -Ă adj. referitor la moarte, specific morții. (< fr. thanatique)

TANÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar Care ține de moarte; propriu morții. /<fr. thanatique, gr. thanatikos