TANANÍCA s. f. art. Tanana. – Tanana + suf. -ică.

TANANÍCA s. f. art. (Reg.) Tanana. – Tanana + suf. -ică.

TANANÍCA s. f. art. (Mold.) Tanana. Să joci pe el... tananica. CAMILAR, N. II 421.

tananíca (dans) s. f. art., neart. tananícă, g.-d. art. tananícii

tananíca s. f. art.

tananícă s. f. (g.-d. art. tananicăi; pl. – )

tananá f. (șig.). Dansu dancilor care țopăĭe cerînd parale cînd trec boĭeriĭ: danciĭ joacă tananaŭa. – Și tananíca, ĭar ca adv. tananíca-tanana: cînd ĭ-am ars Țiganuluĭ un bicĭ, a început a juca tananica-tanana! (Zic și Italieniĭ tananai, gălăgie).