TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

TANÁJ, tanaje, s. n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage.

tanáj (rar) s. n., pl. tanáje

tanáj s. n., pl. tanáje

TANÁJ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit.

TANÁJ s.n. Tăbăcire a pieilor. [< fr. tannage].

TANÁJ s. n. tăbăcire a pieilor. (< fr. tannage)

tanaj s. v. ARGĂSEALĂ. ARGĂSIRE. TĂBĂCEALĂ. TĂBĂCIRE. TĂBĂCIT.