TANÁGRA, tanagre, s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANÁGRA s. f. Nume dat statuetelor de pământ ars care s-au găsit în necropolele de la Tanagra, în Grecia (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Din fr. tanagra.

TANAGRÁ, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pămînt ars făcute la început în Grecia antică (în orașul Tanagra), iar mai tîrziu în toată lumea greco-romană. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.

TANAGRÁ, tanagrale, s. f. Nume dat statuetelor artistice de pământ ars, făcute în Grecia antică (iar mai târziu în toată lumea greco-romană). – Fr. tanagra.

!tanágra (statuetă) (-na-gra) s. f., g.-d. art. tanágrei; pl. tanágre

*Tanágra (localitate) s. propriu f., g.-d. Tanágrei

tanágra s. f. (sil. -gra), pl. tanágre

TANÁGRĂ s.f. (Arheol.) Statuetă de pământ ars care s-a găsit în necropolele din Tanagra. [Pl. -re. / < fr. tanagra, cf. Tanagra – sat în Beoția, Grecia)

TANÁGRA s. f. 1. figurină de pământ ars, reprezentând femei sau grupuri de copii, care s-a găsit în necropolele din Tanagra. 2. (fig.) tânăr cu forme grațioase. (< fr. tanagra)

Tanagra f. orășel în Beoția, celebru pentru figurinele de teracotă lucrate cu măestrie și descoperite acolo într’o veche necropolă.