tamponare definitie

2 intrări

20 definiții pentru tamponare

TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei. – V. tampona.
TAMPONÁ, tamponez, vb. I. Tranz. 1. (Despre vehicule) A ciocni, a lovi, a izbi (alt vehicul). 2. A atinge ușor și în repetate rînduri, cu un tampon sau cu un obiect care îl înlocuiește o parte a suprafeței corpului, pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. Călca elastic în pantofii cu talpa de azbest, tamponîndu-și fruntea cu batista. C. PETRESCU, Î. II 247. Tamponă cu batista păturită fruntea brobonată de sudoare. BART, S. M. 88.
TAMPONÁRE, tamponări, s. f. Acțiunea de a tampona și rezultatul ei.
tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză
tamponáre s. f., g.-d. art. tamponắrii; pl. tamponắri
tamponá vb., ind. prez. 1 sg. tamponéz, 3 sg. și pl. tamponeáză
tamponáre s. f., g.-d. art. tamponării; pl. tamponări
TAMPONÁ vb. v. ciocni.
TAMPONÁRE s. v. ciocnire.
TAMPONÁ vb. I. 1. tr. A atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). 2. refl. A se ciocni, a se lovi. [< fr. tamponner].
TAMPONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei; ciocnire, lovire (a două vehicule). [< tampona].
TAMPONÁ vb. I. tr. a atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). II. refl. (despre vehicule) a se ciocni, a se lovi. (< fr. tamponner)
A TAMPONÁ ~éz tranz. 1) (sânge, secreții, lichide) A absorbi cu un tampon. 2) (mai ales vehicule) A izbi din mers. /<fr. tamponner
A SE TAMPONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre vehicule) A se lovi venind din direcții opuse; a se ciocni. /<fr. tamponner
*tamponéz v. tr. (fr. tamponer). Astup cu tampoane. Apes cu tamponu cu sugătoare. Prind între tampoanele vagoanelor și strivesc: un frînar tamponat.
TAMPONA vb. a se ciocni, a se izbi, a se lovi, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.)
TAMPONARE s. ciocnire, izbire, lovire, (livr.) coliziune, impact, (rar) întreciocnire. (~ a unor mașini.)

tamponare dex

Intrare: tampona
tampona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tamponare
tamponare substantiv feminin