TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

TAMPONÁ, tamponez, vb. I. 1. Refl. recipr. (Despre vehicule) A se ciocni, a se lovi. 2. Tranz. A atinge ușor și în repetate rânduri o parte a suprafeței corpului cu un tampon (2) sau cu alt obiect pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. – Din fr. tamponner.

TAMPONÁ, tamponez, vb. I. Tranz. 1. (Despre vehicule) A ciocni, a lovi, a izbi (alt vehicul). 2. A atinge ușor și în repetate rînduri, cu un tampon sau cu un obiect care îl înlocuiește o parte a suprafeței corpului, pentru a absorbi transpirația sau secrețiile unei răni. Călca elastic în pantofii cu talpa de azbest, tamponîndu-și fruntea cu batista. C. PETRESCU, Î. II 247. Tamponă cu batista păturită fruntea brobonată de sudoare. BART, S. M. 88.

tamponá (a ~) vb., ind. prez. 3 tamponeáză

tamponá vb., ind. prez. 1 sg. tamponéz, 3 sg. și pl. tamponeáză

TAMPONÁ vb. v. ciocni.

TAMPONÁ vb. I. 1. tr. A atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). 2. refl. A se ciocni, a se lovi. [< fr. tamponner].

TAMPONÁ vb. I. tr. a atinge ușor și repetat cu un tampon, cu o batistă etc. (o rană sângerândă, o parte transpirată a corpului etc.). II. refl. (despre vehicule) a se ciocni, a se lovi. (< fr. tamponner)

A TAMPONÁ ~éz tranz. 1) (sânge, secreții, lichide) A absorbi cu un tampon. 2) (mai ales vehicule) A izbi din mers. /<fr. tamponner

A SE TAMPONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (mai ales despre vehicule) A se lovi venind din direcții opuse; a se ciocni. /<fr. tamponner

*tamponéz v. tr. (fr. tamponer). Astup cu tampoane. Apes cu tamponu cu sugătoare. Prind între tampoanele vagoanelor și strivesc: un frînar tamponat.

TAMPONA vb. a se ciocni, a se izbi, a se lovi, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.)