TÁMJĂ, tamje, s. f. (Regional) Întîmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere. Acolo mergea, Tamja că spunea, Moș Adam auzea... ș-alt cuvînt nu zicea. PAMFILE, CER. 135.

TÁMJĂ, tamje, s. f. (Reg.) Întâmplare, fapt, poveste (de necrezut); pricină, afacere.

TÁMJĂ s. v. afacere, chestiune, interese, problemă, treabă.

támjă f., pl. e (sîrb. tamaža, glumă, batjocură. Cp. și cu rus. tomóžnĕa, vamă). Munt. Rar. Chestiune, afacere. – Și tanjă (Cod. și rev. I. Crg. 7, 264).

tamjă s. v. AFACERE. CHESTIUNE. INTERESE. PROBLEMĂ. TREABĂ.