TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură în puntea unei nave, prevăzută cu un capac sau cu o construcție asemănătoare cu o gheretă, care o protejează de intemperii și care permite accesul în încăperile de sub punte. – Din sp. tambucho.

TAMBÚCHI, tambuchiuri, s. n. Deschizătură cu capac în puntea unei nave, care permite accesul în încăperile de sub punte. Scoase capul afară pe gura tambuchiului. TUDORAN, P. 158.

tambúchi (-buchi) s. n., pl. tambúchiuri

tambúchi s. n. (sil. -buchi), pl. tambúchiuri

TAMBÚCHI s.n. Deschidere care servește pentru intrarea în încăperile de sub punte ale unei nave. [Pl. -turi. / < it. stambugio].

TAMBÚCHI s. n. deschizătură în puntea unei nave care permite accesul în încăperile de sub punte. (< sp. tambucho)

tambúchi (-chiuri), s. n. – Tambuchi. Sp. tambucho; este termen din marină. Der. din it. stambugio „cămăruță” (Scriban), este mai puțin probabilă.

TAMBÚCHI ~uri n. mar. Deschizătură cu capac în puntea unei nave, care servește pentru intrarea în încăperile de sub punte. [Sil. -buchi] /<sp. tambucho

tambúchĭ n., pl. chĭurĭ (it. stambugio, odăiță întunecoasă). Mar. Intrarea într’un compartiment de supt puntea unuĭ bastiment (acoperită de o gherită saŭ apărată de o îngrăditură).