TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireada de vite. – Din tc. damizlik, bg. tamazlăk.

TAMAZLẤC, tamazlâcuri, s. n. (Înv.) Totalitatea vitelor care aparțineau unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite. – Din tc. damizlık, bg. tamazlăk.

TAMAZLÎ́C, tamazlîcuri, s. n. Totalitatea vitelor cornute care aparțin unui proprietar, unei gospodării; cireadă de vite (împreună cu taurul de prăsilă). Aceste tamazlîcuri de acum ai să faci bine să le dai în sama lui jupîn Ionuț. SADOVEANU, F. J. 424. Fă-ți milă și cumpără văcșoara asta. – Nu-mi trebuie!... Ce? eu fac tamazlîc? SANDU-ALDEA, D. N. 245. Merse fără preget pe pustiul de zăduf pînă ce se întîlni cu o herghelie de cai, mai mare și mai frumoasă decît tamazlîcul de boi. POPESCU, B. III 111.

!tamazlấc (înv.) (-maz-lâc) s. n., pl. tamazlấcuri

tamazlâc s. n., pl. tamazlâcuri

TAMAZLÂC s. v. cireadă, turmă.

tamazlîc (-curi), s. n. – Cireadă, turmă, pășune de îngrășat vitele. – Mr. dumuzluche, megl. dămuzloc. Tc. tamazlik, damizlik (Șeineanu, II, 347), cf. sb. damazluk, bg. damazlăk.

TAMAZLÂC ~uri n. înv. Totalitate a vitelor cornute care aparțin unui proprietar. /<bulg. tamazlăk, turc. damizlik

tamazlâc, tamazlâcuri, s.n. (înv.) 1. loc de îngrășare a vitelor. 2. cireadă de vite (boi, vaci și tauri).

tamazlâc n. turmă de boi sau de vaci cu taurul lor de prăsilă: turmele și tamazlâcurile lui CR. [Turc. TAMAZLYK, îngrășarea vitelor și locul unde se îngrașă].

tamazlî́c n., pl. urĭ (turc. tamuzlyk, damyzlyk, îngrășarea vitelor și loc de îngrășare; bg. tamazlyk, sîrb. damazluk). Loc de îngrășare a vacilor saŭ boilor. Cireadă de vacĭ saŭ de boĭ: tamazlîcurĭ, turme și hergheliĭ (VR. 1922, 9, 365).

tamazlîc s. v. CIREADĂ. TURMĂ.