talon definitie

16 definiții pentru talon

TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte a unei foi dintr-un registru, dintr-un chitanțier, dintr-un bonier etc. care rămâne la cotor după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Parte a ciorapului care acoperă călcâiul, marcată printr-o țesătură mai deasă. 3. Partidă la unele jocuri de cărți. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. – Din fr. talon.
TALÓN, taloane, s. n. 1. Parte care rămîne la cotorul unui registru chitanțier, bonier etc. după ce s-a rupt partea detașabilă. 2. Partea de la călcîiul ciorapului, prelungită în sus, marcată printr-o țesătură mai deasă sau altfel colorată. 3. Partidă la jocul de cărți. Venea negreșit rîndul altor cîteva taloane de preferans. GANE, N. III 164. Jucarăm două taloane; intrasem în al treilea. BOLINTINEANU, O. 367. ◊ Fig. După masă, abia putîndu-se mișca, trăgea cîte un talon bun de somn. GANE, N. III 164. 4. Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale unei anvelope, care se introduc în janta roții, cînd se montează anvelopa pe roată.
talón s. n., pl. taloáne
talón s. n., pl. taloáne
TALÓN s. matcă, (rar) tulpină. (~ul unui chitanțier.)
TALÓN s. v. partidă.
TALÓN s.n. 1. Porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partidă la jocul de cărți. 3. Marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. Parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt părțile detașabile. 5. (Arhit.) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează. 6. (Muz.) Partea de la capătul de jos al arcușului. [< fr. talon].
TALÓN s. n. 1. partidă la unele jocuri de cărți. 2. porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. 3. marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, bonier etc. după ce s-au rupt părțile detașabile. ◊ document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existența biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează. 6. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuș. (< fr. talon)
TALÓN ~oáne n. 1) Parte a unui document care rămâne după detașarea părții de bază înmânate solicitantului. 2) Foaie de control pentru obținerea unui lucru sau pentru accesul undeva. 3) Parte întărită a unui ciorap, care acoperă călcâiul. 4) Parte de la capătul de jos al arcușului. 5) tehn. Margine tare și îngroșată a unei anvelope care se introduce în janta roții. /<fr. talon
talon n. 1. ceea ce rămâne din cărțile de joc după distribuțiunea făcută jucătorilor: talon de preferans; 2. partea rămasă din matca unui registru după ce foaia a fost detașată; 3. coala de cupoane.
*talón n., pl. oane (fr. talon). Barb. Cotor, tulpină, matcă (la registru).
TALON s. matcă, (rar) tulpină. (~ unei cartele.)
talon s. v. PARTIDĂ.
talon (cuv. fr. „călcâi”) 1. Piesă montată la extremitatea inferioară a arcușului*; servește la reglarea tensiunii părului și la apucarea corectă a arcușului, în vederea unei complexe stăpâniri a trăsăturii și a specialităților de mână dreaptă. 2. Indicație de execuție privind trăsătura de arcuș în pătrimea inferioară a arcușului.
talon, taloane s. n. (înv.) abonamentul unui client de bordel.

talon dex

Intrare: talon
talon substantiv neutru