Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru talmeș-balmeș

TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.
TÁLMEȘ-BÁLMEȘ s. n. (Fam.) Amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic. – Et. nec.
TALMEȘ-BÁLMEȘ s. n. Amestec din care nu se mai înțelege nimic; terci, chiseliță. Apa din ceaun fierbea așa de tare, că peștele se făcuse talmeș-balmeș. CONTEMPORANUL, VII 27. ◊ Fig. (Glumeț) Trebuie să mă urmezi... într-o lungă controversă, în care filologia are să se amestece cu istoria naturală, și să facă un talmeș-balmeș precît se va putea mai doct și mai erudit. ODOBESCU, S. III 24.
tálmeș-bálmeș (fam.) s. n., art. tálmeș-bálmeșul
tálmeș-bálmeș s. n.
TALMEȘ-BÁLMEȘ s. v. amestecătură, dezordine, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, neorânduială, răvășeală, zăpăceală.
TÁLMEȘ: ~-bálmeș n. fam. Adunătură întâmplătoare de ființe sau lucruri diferite; amestecătură. /Orig. nec.
talmeș-balmeș n. 1. mâncare ciobănească din smântână, făină, ouă, unt și zahăr; 2. fig. amestecătură, confuziune. [V. balmuș; primul element e obscur). ║ adv. într’un mod confuz.
tálmeș-bálmeș adv. (d. balmoș, ĭar talmeș acomodat după acesta). Claĭe peste grămadă, în dezordine. S. n., pl. e. Amestecătură. – În Vc. halmeș-balmeș (rev. I. Crg. 8, 156). V. huștĭulĭuc.
talmeș-balmeș s. v. AMESTECĂTURĂ. DEZORDINE. ÎNCÎLCEALĂ. ÎNCÎLCIRE. ÎNCÎLCITURĂ. ÎNCURCĂTURĂ. NEORÎNDUIALĂ. RĂVĂȘEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.
talmeș-balmeș s. n. sg. amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic

talmeș-balmeș definitie

talmeș-balmeș dex

Intrare: talmeș-balmeș
talmeș-balmeș (numai) singular substantiv neutru