talkie-walkie definitie

5 definiții pentru talkie-walkie

TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr: tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.
TALKIE-WALKIE s. n. (Tehn.) Walkie-talkie. [Pr.:tóki-uóki] – Din fr. talkie-walkie, după engl. walkie-talkie.
TALKIE-WÁLKIE s. v. telemobil.
TALKIE-WALKIE TÓKI-UÓKI/ s. n. walkie-talkie. (< engl., fr. talkie-walkie)
talkie-walkie s. (cuv. engl. americ.) Aparat portativ de radio emisie-recepție ◊ „[...] gangsteri veritabili în autoturisme Dacia, cascadorie pe două roți, pe o roată, printre vestigii istorice, peste capete de turiști, aparate talkie-walkie, whisky.” Săpt. 9 II 79 p. 4. ◊ „Toki-oki e stația radio pe care o poartă cu ei polițiștii: talkie-walkie. Unii îi spun talkivalki, alții pur și simplu stație.” R.l. 8 V 96 p. 1; v. și emisie-recepție [pron. tóki-óki; var. walkie-talkie] (cf. fr. talkie-walkie; DMN 1954, BD; D. Am.; DN3 – walkie-talkie, DEX-S)

talkie-walkie dex

Intrare: talkie-walkie
talkie-walkie substantiv neutru
  • pronunție: tóki-uóki