Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru taliu

T├üLIU s. n. Element chimic, metal rar, alb-alb─âstrui, asem─ân─âtor cu plumbul. ÔÇô Din fr. thallium.
T├üLIU, s. n. Element chimic, metal rar, alb-alb─âstrui, asem─ân─âtor cu plumbul. ÔÇô Din fr. thallium.
T├üLIU s. n. (Chim.) Corp simplu solid, de culoare alb-alb─âstrie, foarte pu╚Ťin r─âsp├«ndit ├«n natur─â.
táliu [liu pron. liu] s. n., art. táliul; simb. Tl
táliu s. n. [-liu pron. -liu], art. táliul; simb.Tl
TÁLIU s.n. (Chim.) Metal rar, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul. [Pron. -liu. / < fr. thallium].
TÁLIU s. n. metal moale, alb-albăstrui, asemănător cu plumbul, folosit la elaborarea unor aliaje. (< fr. thallium)
T├üLIU n. Metal moale, alb-alb─âstriu, cu diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri (la confec╚Ťionarea sticlei optice, a semiconductoarelor). /<fr. thallium
*t├íli┼ş n. (lat. ╚Ötiin╚Ťific thallium, d. vgr. thali├│s, ramur─â, vl─âstar, din cauza dungi─ş verz─ş pe care acest metal o arat─â la spectru). Chim. Un metal ma─ş pu╚Ťin alb de c├«t argintu ╚Öi care exist─â ├«n pirite. E mono- ╚Öi trivalent ╚Öi are o greutate atomic─â de 204. A fost descoperit la 1861.
T├üLIU (< fr. {i}; {s} gr. thallos ÔÇ×ramur─âÔÇŁ) s. n. Element chimic (Tl; nr. at. 81, m. at. 204,38, p. t. 303,6┬░C, p. f. 457┬░C, gr. sp. 11,85). Este un metal alb-alb─âstrui, moale. Se extrage din minereurile de sulfuri ╚Öi este folosit, ├«ntre altele, al─âturi de staniu ╚Öi plumb, pentru producerea unor aliaje cu grad ridicat de rezisten╚Ť─â. A fost descoperit de W. Crookes ├«n 1861 prin analiza spectral─â ├«n reziduurile de fabrica╚Ťie a acidului sulfuric. Izolat de Claude Lany ├«n 1862.
Tl, simbol chimic pentru taliu.

Taliu dex online | sinonim

Taliu definitie

Intrare: taliu
Tl simbol
taliu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -l─şu