Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru talisman

TALISM├üN, talismane, s. n. Amulet─â. ÔÇô Din fr. talisman.
TALISM├üN, talismane, s. n. Mic obiect despre care se crede c─â aduce noroc; amulet─â. ÔÇô Din fr. talisman.
TALISM├üN, talismane, s. n. (Ast─âzi livresc) Mic obiect, considerat ├«n credin╚Ťele mistice ca fiind ├«nzestrat cu o for╚Ť─â magic─â supranatural─â ╚Öi av├«nd puterea de a da ajutor celor care ├«l poart─â cu d├«n╚Öii. V. amulet─â, feti╚Ö. Folose╚Öti ├«ntotdeauna c├«te-un stra╚Önic talisman, ce te-ajut─â la nevoie ╚Öi te scap─â de du╚Öman. EFTIMIU, ├Ä. 47. Aflai ca ╚Öi el talismanul Tot raiul s─â pot s─â-l coprind. MACEDONSKI, O. I 197. A m─ârii ├«mp─ârat... poart─â-n frunte-o mare stea, Un talisman bogat. ALECSANDRI, P. I 146. ÔŚŐ Fig. Cotind uniforme ├«n dreapta ╚Öi ├«n st├«nga cu zicerea ┬źpardon┬╗, talisman care ├«nchide gura ghionti╚Ťilor ╚Öi c─âlca╚Ťilor, am alergat la celalalt cap─ât a galeriei. NEGRUZZI, S. I 38. ÔÖŽ (Rar) Semn de recunoa╚Ötere. Primarul ├«nt├«rziaz─â la c─âr╚Ťi la club ╚Öi-╚Öi trimite bastonul cu m├«ner de argint mecanicului de la uzin─â, pentru ca acesta s─â aib─â un talisman c─â ├«ntr-adev─âr ordinul porne╚Öte de la dumnealui. BASSARABESCU, S. 23.
talismán s. n., pl. talismáne
talismán s.n., pl. talismáne
TALISMÁN s. v. amuletă.
TALISM├üN s.n. Mic obiect considerat de supersti╚Ťio╚Öi ca av├ónd o for╚Ť─â magic─â, supranatural─â de a-i ajuta pe cei care ├«l poart─â; amulet─â. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. talisman].
TALISMÁN s. n. amuletă. (< fr. talisman)
TALISM├üN ~e n. Obiect c─âruia i se atribuie virtu╚Ťi magice de protejare a purt─âtorului; feti╚Ö. /<fr. talisman
talisman n. 1. piatr─â sau bucat─â de metal c─âreia supersti╚Ťiunea ├«i atribuia o putere extraordinar─â; 2. fig. ceea ce ofer─â un efect subit, miraculos: de a╚Ö avea a m─ârii talisman AL.
*talism├ín n., pl. e (fr. talisman, d. ar. tylsam├ón, pl. d. tylsam, figur─â magic─â, d. gr. t├ílesma, rit; turc. tylsym. Ob─şect c─âru─şa i se atribu─şe o putere supranatural─â: a purta un talisman. V. amulet ╚Öi sanc─â. ÔÇô ├Än sec. 16 cu ├«n╚Ť. de ÔÇ×hogeÔÇŁ vine d. pers. d├óni╚Ö-mand, ├«nv─â╚Ťat.
TALISMAN s. amuletă, (înv.) advar, baier. (Purta la gît un ~.)

Talisman dex online | sinonim

Talisman definitie

Intrare: talisman (pl. -e)
talisman pl. -e substantiv neutru
Intrare: talisman (pl. -uri)
talisman pl. -uri